Tu stii cel mai bine. Eu stau in primul rind de banci, si te ascult. Chiar mi-am trecut de toate spusele. Orice as spune e deja depasit, in lumea asta in care s-a spus tot. Si totul deja s-a intimplat. E un miracol ca existam. Altceva e absurd. Tot ce se intimpla e uimitor. Asa cum n-a fost niciodata. Noi nu mai contam. Nimic nu mai are vreo importantza. Plutim, prin fluidul asta al existentzei celorlaltzi, ca sa privim, doar. Ne consumam timpul vietzii ca sa mai invatzam ceva. Si sa ne privim in alte oglinzi, construite haotic de o lume in transformare. Ca si cum nimic nu a fost inainte, si nimic nu va mai veni, dupa. Ca si cind timpul ni s-a blocat, cu acceptul nostru.
No comments:
Post a Comment