Eu nu inteleg o chestie simpla. Sintem fiintze atit de vulnerabile, si de dependente de comunicare, sub orice forma. Sintem niste ginditori atit de sensibili, si usor de ranit. Si, cu toate astea, ne baricadam in spatele unor incredibile ziduri, de frica unor rani posibile. Recunosc ca si eu am facut asta, din cauza unor rautatzi. De asta nici pe mine nu ma intzeleg. Pentru ca raul asta e unul spontan, si compact, nu e ceva adus dintr-un infinit ca sa dureze la infinit. A, bun, ar putea fi contracarat de o solidaritate a celor buni, lucru care e pe cale sa devina, cumva. Dar asta cere timp, educatzie, si acumulari de valori, care sa fie autentice si stabile. E mult de spus, si exista infinite interpretari la orice, atitudini ciudate, care blocheaza multe. Evoluam, cred. Iar imi aduc aminte ca noi toti ne-am nascut cu mult prea devreme.
No comments:
Post a Comment