Sfirsiturile inceputuri

 In aer mai sint aburi. Sau urme de fum, ramase. Poate sint iluzii destramate, si transformate. Sau sperantze care au fost ale unor oameni, care au fost. Mai sus sint nori, care sint aburi adunatzi. Care pot fi, si ei, poate ginduri ramase in urma. Sau sentimente acumulate, ale atitor generatzii. Sau nu. Pentru ca cei dinainte ramin doar prin semne. Daca au avut sansa sa le ashtearna pe ceva. Altfel au disparut din istorie. Fie ca au fost regi, sau ginditori saraci. Ce interesant. Noi traim acum. Inainte au fost miliarde, ca noi. Dupa noi vor veni alte miliarde. De oameni pe care nu-i vom sti niciodata. Si acum avem imprejur miliarde de oameni pe care nu-i vom sti. Desi ne seamana in multe detalii. E trist sa raminem straini. Desi asta poate fi si un semn bun. Doar atunci cind oamenii ne seamana, poate. Altfel singuratatea e preferabila. Si ne face viatza traibila. In fine. Acuma sintem vii, si percepem ce traim. Ne uitam imprejur, si ne oripilam tot timpul. Mai avem momente cind constientizam niste miracole. Mici, sau mari. Ne uitam la ele, cautam sa le atingem, si ne miram ca exista. Apoi le lasam sa ne intre in suflet. Ca sa simtzim, si ca sa ne umple golurile cele atit de multe, ale fiintzelor noastre.

Sintem treceri. Am fost tot timpul. N-am trait nimic promis. A fost totul o intimplare. Ne putem imagina ca am avut alte vietzi inainte, si ca acum reluam ceva. Sau ca vom trai si dupa. Ca sa nu ne para rau ca totul se va termina atit de repede. Nu stiu. Gindurile bune si frumoase ne fac viatza mai usoara. Totul e sa vrem sa aflam de un inalt posibil, in care sa credem. Desi stim ca inaltul e doar imaginat. El exista pentru momentul in care ne gindim la el. E pentru a ne da dimensiuni mai multe intr-o lume cu prea putzine dimensiuni. Si pentru a ne ajuta sa invatzam iar, viatza de la capat. Reluind totul din acel punct in care toate s-au prabushit, ca sa caute sa re-inceapa, sa re-invie din cenusha ramasa. E multa apasare in toate experientzele astea. De asta uitam. Desi ne mai ramin, prin coltzurile memoriei atit de multe. Care sint utile. Desi o decolare presupune sa lasi totul in urma.