Concentrari

 Lumea e un film. Sau un show. Se expune cu toate decentzele, si indecentzele. Se arata, in toate felurile. si noi devenim spectatori. Privim, si invatzam, de la personaje cum sa devenim, in timp, si noi, personaje. Si sa ne expunem fiintzele. In ce simtzim ca ne reprezinta. Cumva. Pentru ca avem in noi atitea, care, cumva, pot fi, sau nu intzelese. Si stim ca, uite, ceva parere a mea despre ceva ma poate afecta. Si asta mi-ar fi, mai mult, sau mai putzin, indiferent. Cind e vorba de un acel ceva care exista in el insushi, pentru ca e de o realitate clara, si care e pur autentic. Dar, sint unele subiecte mai fine, si care ni se leaga de suflet. Pe care le simtzim atit de pure, si apropiate. Si, care, expuse, ar putea deveni subiect de injurii monstruoase. Care ne-ar afecta profund. Pentru ca ne sint legate de o substantza a firii noastre cele proprii. Ne-ar rani mizeriile care sa atace acea mica parte sensibila, a sufletului, cel atit de vulnerabil. Si ar fi posibil sa ne blocheze. Pentru ca ne atinge la adincimile proprii. Ce facem? Consideram asa ceva, sau cautam sa ignoram? Devenim, in ochii proprii, indiferentzi? Nu stiu. Cred ca nu. Pentru ca fiintza cea onesta, primeaza. Bunele intentzii sint mai importante. Si concentrarea pe unele lucruri e mai importanta. Am descoperit asta, nu de mult timp. Si e buna. Ma ajuta sa fiu ce imi doresc. Ca sa pot construi ceva stabil. E foarte frumos, si adevarat.