Oamenii autentici

Da, stiu..singuratea ramine, ca o greutate de purtat, prin timp..Asa a fost, asa a ramas, inca..Toti ne supunem..Timpul ne-a determintat sa..
Uneori am impresia ca m-am nascut prea devreme..Si ca n-am meritat ce mi s-a dat..Asta e..Domne, ce bine ar fi fost sa putem alege..
Vad lumea cu ochii mei..Si ma mai gindesc..De ce toate sint exact asa cum sint? As vrea sa ma culc, si sa ma trezesc in cu totul alt timp..
Nu ne putem depasi timpurile..Nimic nu ar putea fi altfel..
Daca m-as fi nascut peste 5000 de ani cum as fi fost? Si cine as fi devenit? Pentru ca presupun ca, atunci, talentele chiar ar fi fost sustinute altfel, sa se dezvolte..De fapt, cine stie? Si cine stie daca as fi avut vreun talent anume, care sa fie chiar sprijinit de societate..Si, facind o paralele, nu ca, cumva, societatea asta m-a sprijinit sa-mi dezvolt talentele, oho, o nu..Pentru ca, nene, sincer, numai inginer sa nu fii in vremurile astea.. De ars pe rug nu se mai pune problema, dar cit priveste altele, oooo..Accepti umilinte peste umilinte asa ca si cind toate ti-ar fi o a doua natura..Pentru ca, na, tu esti la mina lumii, si nu ai de ales..Bun, stiu, e cum e, pentru ca asa e societatea, te accepta cind vrea ea..Hm..
La job am facut niste modele super, si oamenii m-au acceptat, si apreciat..Dar am avut norocul ca ei sa aiba nevoie de mine..Altfel as fi ramas un muritor de foame..Am fost norocos sa fiu acum, aici, eu, cu capacitatile mele..Inca nu pot sa uit ca la interviul pentru job au fost alti 20 de designeri..Cu ei ce s-a intimplat? Ei ce vor face? Sigur, poate multi din ei au mai aplicat in multe locuri, ca mine, si poate chiar si-au gasit un job rezonabil..Dar asa ce ma gindesc la ei, pentru ca au un talent incredibil, cel de a crea modele care pot schimba lumea..Cred asta..Oamenii mei, cu aceleasi trairi ca ale mele..Cu care as putea discuta infinit pe temele astea ale constructiei mecanice..Oameni speciali..Si pe care nu am avut sansa sa-i cunosc..
As vrea sa fie o societate a designerilor, in care sa ne putem intilni, toti, si vorbi, despre orice, asa, ca intre prieteni..Vreau sa stiu ca toti putem fi impreuna, dincolo de orice..Mi-e dor de echilibru, si de oameni deschisi..Vreau sa mai am speranta ca putem fi prieteni.. Vreau sa ma simt ca un om, asa, care are curajul sa se plimbe prin lume pentru ca stie ca mai are constiinte care-l aproba, cumva..Ca oameni oglinda, in care se pot reflecta sincer, si deschis..