Postul de dinainte e super-patetic si idiotel, asa, dar il pastrez, pentru ca e scris la un anumit moment al meu.. Si nu vreau sa-l uit, pentru ca a fost important, chiar daca el, in sine, poate nu spune ceva foarte clar..
Am trait atitea, in viata asta, si am vazut si oameni, si constiintele lor cum se manifesta, exista, si comunica ceva..Si mi-au inspirat, asa, printre rinduri, starile lor de spirit..Adica ce simteau ei fata de anumite lucruri.. Iar asta e fabulos, pentru ca niciodata nu esti mai legat de cineva mai profund..Sa il vezi cum vorbeste despre adincimi ale fiintei proprii e ca si cind ai fi descoperit nedescoperibilul, mai ales acum, in lumea asta seaca, si blocata..
Eu sint un tip absolut deschis, si imi place sa discut pe orice teme, dar chestia e ca nu gasesc asa usor parteneri de conversatie, pentru ca multi sint destul de incuiati, asta ca sa nu spun ca-s chiar rau-voitori si cretini..Ma rog..Se intimpla..Asta e..Mi-o iau, si incerc sa uit, dupa care trec mai departe..
Nu stiu, pentru mine orice mi se intimpla o vad ca o provocare inginereasca, in care doar eu sint implicat, si doar eu, cu ce sint, cu mintea mea, poate sa gaseasca o solutie..Fara sa fiu egocentric, pentru ca nevoie de multe ori de idei venite de la ceilalti, de comunicare de variante..Dar, pina la urma merg pe o varianta, descoperind si eu, la rindul meu multe, si merg inainte, alegind din toate ce mi se pare mai corect..Iar daca discutiile cu ceilalti ma ajuta, foarte bine, iar daca nu, asta e, imi asum ce voi face..Dar, ca sa blamez pe altcineva pentru ce e treaba mea, asta nu am sa pot sa o fac, niciodata..Pentru ca nu e real, in primul rind, si nu functioneaza..
Mie mi se cer modele clare si practice..Nu conteaza ce simt, ce cred, cu cine votez, sau ce optiuni am in viata..Eu trebuie sa construiesc ceva concret, si care sa functioneze..Si asta dincolo de relatiile mele cu colegii, de filosofiile mele, de problemele vietii mele proprii..Pentru ca nu intereseaza pe nimeni asta.. Eu trebuie sa construiesc, si sa desenez solutii ingineresti..
Cred ca lumea ar putea, totusi, sa gindeasca mai mult..Si sa fie alaturi de fiintele care chiar construiesc ceva, orice..Avem nevoie si noi, ca toti, de un pic de afectiune, si intelegere..In limita posibilitatilor, evident.. In limita posibilitatilor unor societati globalizate care ii cam incurajeaza pe speculanti, si pe hoti, decit pe cei care chiar fac lucruri concrete, si stabile..Sa vedem ce va fi de aici incolo..Poate se vor schimba lucrurile..Sa speram..
No comments:
Post a Comment