Visul secret

Scrisul e un amestec de fictiune, si realitate..Amestec de proportii diferite, la momente diferite, pentru a spune ceva ce simti ca trebuie sa spui, atunci, in acel fel, privind prin lentilele complicat schimbatoare ale starilor tale care alterneaza complicat cu cele ale starilor celorlalti..Stari de trairi, de ginduri, de orice e fiinta ta in acea nanosecunda..
Si tu simti, scrii, iar simti, si construiesti din cuvinte cum poti imagini in mintea cititorului..Apoi obosesti, filmul ideilor ti se intrerupe, si te opresti..Te uiti la ce ai scris, si iti dai seama cit e de stupid tot, si ce mult ti-au tocit capacitatile toate de pina acuma, cum te-ai transformat intr-un mediocru, care nici macar in scris nu se mai poate elibera..
De fapt, poate ca asa era absolut normal sa se intimple..Lupta pentru supravietuire te transforma, dintr-un erou legendar care erai in imaginatia ta de adolescent intr-o fiinta amestecata, care reuseste sa traga dupa ea toate consecintele experientelor trecutului..Din fiinta ta de inceput pare ca au fost separate bucatile, transformate, si cusute la loc intr-un mod bizar..Sintem, psihologic vorbind niste mici monstri de buzunar, care seamana vag cu ce au fost..Asta e, ce dracu sa fi devenit cind ai trecut prin atitea lupte, din care mare parte au cam fost pierdute..
Sigur, viata  nu iarta pe nimeni, e adevarat..Dar e ceva, cred, in fiecare..Ceva profund, si care l-a facut sa treaca peste toate, si sa continue..Si asta cred ca visul ala de la inceput, cel construit in mintea de adolescent..Acela e inca, in noi, a ramas la fel de autentic, dupa ce toate iluziile s-au evaporat..Datorita lui sintem inca in picioare..Si el ne ajuta inca, sa avem curajul oricarei lupte, cu absolut oricine, si in orice conditii..El inca ne mai tine eurile impreuna, si ne ajuta sa ne ridicam din praf, dupa infringeri.. E ca un spatiu al nostru, si necunoscut de aproape nimeni..E secretul fiintei..