Infiniturile de deasupra

Infiniturile vin uneori unul dupa altul, in siruri de directii diferite, iar alteori vin imprejur, pe traiectoriile lor ciudate, ca si cind s-ar plimba pe niste sfere imaginare..Asa sint ele, infiniturile..Neasteptate..Au si culori la fel de neasteptate, si care nu seamana cu-culorile cunoscute, pentru ca-culorile cunoscute de noi sint ale finiturilor doar..
Infiniturile ne depasesc capacitatea de intelegere..Ele sint altfel..Iar noi vorbim despre ele ca sa ne simtim, cumva, mai aproape de absolut, sau de inaltimile nesperate..Pentru ca infinitul e nemuritor, iar noi nu..
Infiniturile ne sint totusi, intr-un fel, aproape, pentru ca sint ideale, si seamana cu ideile de ideal din mintea noastra..Dar, doar seamana..Sau poate ne dorim noi asta, cine stie.. Pentru ca avem libertate absoluta la idei, si sa ne imaginam orice dorim..Asa ca spunem, uite, vrem ca infiniturile sa poata fi intelese, si vrem sa le intelegem, si o sa incercam asta..Ca n-o sa reusim e alta poveste..Dar avem sperantza asta ca putem incerca, si asta ne elibereaza toate energiile..
E bine sa avem idealuri, si sperantze, pentru ca ele ne sustin..Si cu ele alaturi putem sa pornim orice lupte..Sau sa continuam alte lupte incepute..Si sa ne mentinem antrenamentul, si distantza care sa ne dea protectie fata de toate monstruozitatile lumii..Distanta tampon..Sau distanta scut..Distantza-sigurantza.. Spatiul propriu in care nu mai pot ajunge rautatile celorlalti..
Azi luptele dintre toti s-au ascutit..Nu mai este pace nicaieri..E acelasi razboi orb, si surd, care cred ca a anihilat o intreaga civilizatie de pe o planeta indepartata, Qua..E nebunie, si oroare, si toate au sarit din orice tipare care au existat vreodata..E care pe care..Regulile au disparut, si timpul s-a crispat..Iti trebuie o atentie infinita, si reactie la nano-secunda, altfel te vor face carne de tun..Supravietuirea nu mai inseamna decit impuls preluat, impuls generat, ca in aikido..A fi, sau a nu fi e repetata obsesiv, mai des ca niciodata..
Locurile au devenit toate, straine..
Am uitat tot..Nu mai stim cine am fost, sau cine mai sintem..Toate par ruine, si fumul iese de peste tot.. Sintem inca vii..Poate vom mai fi si miine..Speram..Deasupra mai avem, inca, unele infinituri..