Omul realitatilor

Lucrurile se leaga, in ultimele 2 posturi, pentru ca unele determina altele, si viceversa, si asa ajungi un mic prizonier in cercurile vicioase, pentru tu, ca om nu ai cum sa determini schimbari in cercurile astea pentru ce e acolo nu depinde de tine, oricine ai fi, depinde de ceilalti..Iar tu esti prin in carusel, si te invirti cu viteza aia impusa, si tot ce poti sa faci e sa te agati cit mai bine de orice, ca sa nu fii aruncat peste bord..Stiu ca e o situatie absolut mizerabila, dar ce dracu sa faci, ca sa supravietuiesti, mai ales in lumea  asta de acuma in care ti se poate intimpla orice, adica, spus pe sleau, toti au libertatea sa faca orice, ca intr-un joc fara reguli.. Adica inveti si tu ca uneori iti mai calci pe morala, si constiinta, ca sa nu mori..Bine asta nu inseamna sa te cobori la nivelul ala subuman, ci sa te dezvolti, sa iti eliberezi mintea si sa inveti adaptindu-te la toate provocarile vietii asteia..Pentru ca toti am trecut prin asta, si ne-a durut destul de tare..
Bai, nu stiu, dar eu am zis ca cel mai important e sa fiu bun in domeniul meu..Si pentru asta am invatat enorm de mult, si m-am supus singur la chinuri destul de mari, sincer..Pentru ca am zis ca daca sint cu adevarat profesionist, poate am sa gasesc jobul ala pe care il visam..Si am invatat, am adunat informatii, le-am reorganizat, am facut orice ca sa-mi mentin mintea deschisa si atenta, pentru ca altfel, sincer, nu cred ca as fi avut vreo sansa, pentru ca nu am alte talente si aptitudini..M-am gindit sa ma reprofilez, sa ma fac bucatar, organizator de evenimente, stilist, designer pentru tot felul de chestii, dar am vazut ca joburile alea iti cer niste calitati pe care eu chiar nu le am..Sigur, asa, teoretic le-as fi putut face, dar m-ar fi consumat enorm, si zic asta nu doar pentru ca sint lenes ca fire, si comod, ci pentru ca asta e..Oricit as crede de exemplu ca pot sa fac pizza, sa zicem, chiar nu pot sa fac asta continuu, pentru ca ma consuma toate miscarile alea, si n-am dexteritatea unui profesionist..In fine..
Sa fac o confesiune..In perioada asta economica foarte grea in care nu se angajau neam inginerii designeri am luat un job la astia de fac Blackberry, telefoanele, dar nu ca technician, ci ca lucrator, adica asamblor de telefoane celulare, la banda..Cu salariul minim pe economie, na, si munca in schimburi de cite 12 ore cite 3-4 zile sau nopti la rind..Am fost angajat 8 luni la ei, pina nu a mai mers treaba, si ne-au dat afara pe toti, dar ce am trait acolo, e de povestit in multe carti..Citi oameni am cunoscut, cite destine, ce feluri de a fi, cita cultura e ceva de neimaginat..Oameni din toata lumea asta, pe care i-am intrebat cite in luna si in stele..Si chestiile alea nu le uiti nene, pentru ca oamenii aia si-au amestecat viata cu a ta, ai fost impreuna la atitea, si atitea..
Cred ca acolo am invatat ca orgoliul nu face nici 2 bani..Si ca doar tu faci ce poti in viata asta, ca sa supravietuiesti cu bani putini, si sa continui sa existi..Bun, economic a fost foarte grea perioada aia, atunci aveam Corolla masinutza, dar uman vorbind a fost o perioada incredibila..Sint atitea de povestit..Poate ca de atunci am prins aversiunea asta pentru telefoanele celulare, sau mobile, dar viata printre toti mi s-a parut o experienta absolut incredibila..Am invatat cite n-as invata intr-o viata de calatorii, in special din cultura chineza..Ce maninca ei, cum se imbraca, cum gindesc, ce cultura speciala au, oho..