Scrierile sint, de fapt, fictiuni, care au, mai mult, sau mai putin legatura cu realitatea imediata.. Sint fantezii construite, care au ceva in comun cu ce traim, chiar daca multe par chiar reale:) Pentru ca mintea noastra e subiectiva, si isi are propriile trairi..Sigur, pot fi reprosate cu vehementza atitea, de oricine care se crede realist, dar ce scriem e de fapt varianta noastra asupra lumii, in felul in care doar noi o percepem.. Noi vedem asa, simtim intr-un fel, asa, si ne exprimam in cuvinte, asa..Iar cind vorbim la persoana 1a, de fapt lasam sa vorbeasca un personaj imaginar, care ne seamana, cumva, un eu creat literar, care exprima ceva ce e in aceeasi masura din noi, cit e din social, sau imaginat, etc..Persoana 1 nu sint eu cel care chiar sint, ci o fiinta construita din toate variantele adunate, si care mie, ca om, mi s-au parut interesante de expus.. Persoana 1 e un personaj construit, pina la urma, si ca sa ma identifici pe mine cu el, e ca si cind ai confunda realitatea cu perceptia..
Bine, totul e ca ce spui sa insemne ceva, indiferent de unde, ce cum, etc..Si ca frazele tale sa rezoneze in mintea cititorului..Altfel, na, toate discutiile sint absurde..
Stiu ca e mai comod pentru cititor ca sa te identifice pe tine cu personajul, si sa te taxeze ca si cind tu si el ar fi aceeasi persoana..Dar omul care citeste, sa nu uitam asta, e foarte inteligent, si stie, in subconstientul lui toate astea, dar el isi doreste sa se identifice cu anumite personaje, si vrea sa traiasca prin cuvintele tale o poveste frumoasa, care sa fie a lui..Si il inteleg foarte bine, pentru ca si eu sint asa..
Deci, sa incepem sa ne imaginam ceva frumos, pornind de la unele cuvinte, care sa incerce sa spuna ceva, despre ce sintem noi..
No comments:
Post a Comment