Cuvintele au venit firesc..Am stors amintirile frumoase in sublimate..Le-am privit, gustat, mirosit, si le-am asezat in rinduri, ca exponatele din muzee..Apoi ne-am inconjurat de ele, ca de ziduri, ca sa rezistam asediului lumilor urite..Si am vorbit tuturor folosindu-le, ca sa stim ca le putem depozita in mintzile celorlalti, ca valori..Care sa ne vina inapoi, asa, cind depresiile ne incearca..
Intre noi sint aceleasi atingeri invizibile..Cu degete invizibile..Care se arata doar in simturi..
Iubirile au lasat urmele lor in mine..Ca urmele pasilor camilelor prin desertul asta etern al existentei..Pentru ca inca imi mai amintesc chipurile acelor femei atit de pline de senzatii si trairi, ce au trecut dincolo de contururile realitatilor..Pentru ca m-au facut sa visez, si sa-mi imaginez..Si sa-mi exhib ceva ce imi era atit de profund, si intim..
Pasesc si acum, printre atit de multe locuri, din trecut..Si vad cum eram, atunci..
Timpul si-a asezat variantele lui, paralele..Imaginile s-au suprapus..Au ramas unele linii din imaginile noastre de atunci..Si urmele privirilor..Ne mai reconstruim, inca, fiintele din curbele contururilor, si din jocurile dintre luminile si umbrele, de atunci..Te observ la fel..Ne mai simtim inca, intre toate, asa cum ne stiam in acele timpuri cind totul era posibil, si nestiut..
Intre noi au ramas aceleasi armonii, care cind ne apropie, cind ne departeaza atit de mult..
No comments:
Post a Comment