Ma simt ca un instrument uitat undeva intr-un colt de lume..Stind asa, cautind sa vada pasiunile din celelalte priviri..Si care stie ca va nimeri pe miini bune, care sa scoata din el acele armonii pe care le astepta demult..
Te mai vad, chiar daca te amesteci printre toti ceilalti..Sint atent la ce a fost atit de imediat, si adevarat..Mai vad liniile unor sentimente trecute care semanau cu ale mele..Mai simt cum simteam atunci, cind toate erau asa de adevarate..Ce cite lumi frumoase, care se cuplau intre ele, nestiut si neclare ca un tot intre atitea toate..Si acuma simt cum mai tremur la atingerile atitor mistere care isi aratau nelamurit, contururile..Mai simt clar obscururile care imi spuneau ce va veni, in silabe neclare, doar ca sa-mi excite imaginatia..Sint parca, ramas, doar ca sa verific daca existentele mele mai sint deschise spre noile adevaruri de descoperit..
Stii ca pot sa te privesc la fel..Si ca energiile iubirilor din mine sint identice cu tot ce am fost..Si ca mai pot sa disec realitatea in cuvintele pe care tu mi le-ai spus, atunci..Sint acelasi, la fel de expus atitor ginduri ce simteam ca vor veni..Ca un calator ce isi asteapta locul intr-un vagon dintr-un tren ce merge spre locuri neexplorate, inca..Si care spera sa te intilneasca in acel compartiment al destinului, unde sa fie el insusi, si sa poata conversa eliberat de toate trecuturile lumilor..Si unde sa poata fuma in voie..Ca sa se lase in voia trecerilor, si sa poata spune, printre inspirari, si expirari, cite i s-au intimplat..
E liniste imprejur..Noaptea a mai acoperit unele priviri..Are si singuratatea frumusetile ei..
Eram noi si L U M E A cu o multime de elemente care ne pareau captivante. Si restul...Da, era si restul, ceilalti, care...nu ne constrangeau NICIdecum, dar parca..ne limitau miscarile in deplasarile noastre. Chiar si asa, mergeau andante pe un ritm vesel, sau melancolic. Apoi m-am trezit intr-o lume care parea foarte amnetica la astfel de chestii...
ReplyDeleteputintel cam susceptibila la persoana ta, I n s a.
Insa ,,Am ramas la fel..Indiferentzi de tot ce oglinzile lor preziceau privind reflexiile..Cu aceleasi contururi..Inflexibili..Identici cu tot ce am fost, sau s-a reflectat, vreodata, in orice oglinzi de suflete, de oriunde, si oricind.."
Am incercat sa vad si ceea ce li se pare lor frumos, lucrurile care le dadea sentimentul de bucurie (autentica), ori ii face sa se simta mandrii. Insa oricare reusita de genul acesta nu(ma)compensa. pe mine.
ReplyDelete(A SE COMPENSÁ se ~eáză intranz. A-și restabili echilibrul funcțional; a reveni la starea de funcționare normală). ma simteam uniformizata si umilita.
Daca pentru marea majoritate asta mergea (si asta nu era foarte greu de vazut; dincontra, observam foarte clar), eu simteam ca pasesc pe teritoriul "Regresiunii" (parca -nspre moarte),mergand fara repere.
Despre Adevar.. Care este un trandafir foarte frumos, mie imi pare rau ca s-a facut mai degraba un adjectiv decat un substantiv din cuvantul adevar. Puteau sa pastrez doar just, onest, corect... in exprimarea care o cere. ce nu s-a intamplat... Iar inlocuirea intre termeni a avut efecte dezastruoase asupra omenirii , si a gandirii in general. Acesta constiinta absoluta a autenticitatii si valabilitatii (care e ADEVARUL) a fost plasata "inaintea" realitatii /Desi, in fapt, este dupa realitate.."la ei": adevarata-realitate (este ca).. // sau truth's that.. ca nici englejii nu scapa. :D :) :)
Asadar, intr-o lume plina de adevaruri este foarte greu sa mai stii, sau sa-ntelegi, ce mai este Adevarul. Si.. Ei il descriu ca fiind: real..zguduitor...sii..particularizat (Cat mai particularizat cu putinta...) (Adevar particularizat... cum iti suna?) Despre nobilul Adevar... Nimic.
E normal, lumea e uriasa, si sint si multe puncte de vedere, o judecam si noi cum simtim in anumite momente..Apoi, cind obosim devenim mai indiferentzi, si ne interiorizam mai mult..
ReplyDeletePentru multi altii reperele sint diferite, ei gindesc si simt cu totul altfel..La inceput ii judecam pentru asta, dar, pe urma, dupa multe nereusite de comunicare am ramas rece..Asta e, sintem diferiti..Asa a fost tot timpul..Incerc sa-i mai inteleg, gindind ca si ei incearca uneori sa ma inteleaga..
Adevarul e o notiune teoretica, si fiecare e subiectiv in a-l evalua..E undeva sus, asa ca si ideea de realitate..Ne apropiem mai mult de realitate si adevar cu cit intram mai mult in cunoastere..Sint interpretabile toate notiunile astea, pentru ca nici filosofii cei intelepti nu au ajuns la un consens..