Lumile dintre noi au ramas, inca, intre noi..Am pasit pe ele atunci cind ne mai cautam inca, drumurile..Lumile dintre noi ne privesc, cautind sa inteleaga ce a fost intre noi..Si de ce a trebuit ca, tot timpul, ele sa ramina acolo, intre noi..De ce nu ne-am legat mai strins..
Nu stiu sa raspund..Nu am stiut niciodata sa explic de ce toate au fost cum au fost..Sa fie pentru ca am cautat sa ne eliberam de tot in relatia asta simpla dintre noi doi..Sa fie pentru ca am lasat lucrurile sa se intimple, asa, ca si cind am fi incercat sa ne descoperim proiectiile mentale in celalalt..Sau ca si cind am cautat sa simtim sufletul readus in conversatia aceea, si aceeasi, universala, cea care cauta determinarile universale, cele pe care noi nu le-am inteles niciodata..
Uneori ma mai gindesc ce e masculin, sau feminin, in noi..Ce fel gindim, si in fel ne mai simtim fiintzele..Si cum ne mai privim..Cine am ramas unii, pentru ceilalti..Cum mai simtim ca am putea fi, asa cum ne aratam..
Avem sufletele amestecate..Asa cum avem privirile ramase, dupa atitea amintiri..Ne-am legat, fara sa stim..Si am continuat sa fim, doar noi, cei uitati, si singuri..Am continuat sa ne exhibam drumurile noastre cele paralele, privindu-ne si zimbindu-ne, ca si cind am fi fost constienti ca toate ni se vor ordona fiintelor noastre etern deschise si vulnerabile..Am continuat arogant, ascunzindu-ne nespusele nedeterminari, ca si cind am fi stiut ca lumea nu ar fi vazut decit aparentzele..Si ne-am acoperit de viziunile lor ca de armuri invincibile, care sa ne apere intr-o veshnicie de infinitele lor nedeterminari..Am ramas la fel..Indiferentzi de tot ce oglinzile lor preziceau privind reflexiile..Cu aceleasi contururi..Inflexibili..Identici cu tot ce am fost, sau s-a reflectat, vreodata, in orice oglinzi de suflete, de oriunde, si oricind..
No comments:
Post a Comment