Cuvintele par slabe..Ca si cind ar alerga dupa sentimentele mele, si nu ar reusi sa le prinda..Si ar ramine blocate..Si ar ramine, asa, in admiratie..Asa cum ramin si eu, cind le pot prinde, pe ele..
Viata ne surprinde, de multe ori..Si ne arata situatii cind cuvintele par slab-sfrijite si total incapabile..Situatii in care doar privirile mai exprima ceva..Cit sa acopere golul comunicarilor..
Am ramas iar singur, ca sa pot privi in toate directiile..Imi place..Parca sint ultimul om de pe planeta..Si singurul ramas sa incheie ciclurile galactice ale generatiilor..Si cel cu cele mai pretioase priviri..Ca in jocul de dinainte al imaginatiilor..
Ma plimb prin aceleasi locuri..Merg in bucle..Ma reintorc la toate originile mele..Ma reintorc in trecuturile inceputurilor ca sa ma mai vad cum eram..Imi e bine..Am acum echilibrul pe care l-am cautat atit de mult..
No comments:
Post a Comment