Am avut intotdeauna un fel de senzatie stranie, amplificata si de ce mi se intimpla; ca deasupra, undeva la inaltime, anumite lumi se rotesc in cercuri concentrice, si asteapta un momemt ca sa se coboare printre noi.. Si am senzatia ca le vad rotirile, cind mai aproape, cind mai departe..
Lumile astea sint foarte complicate, pentru ca sublimeaza trairile fiintei noastre..Una e o lume a esentializarilor si abstractizarilor precise si riguros definite, alta e una a trairilor extreme, a senzatiilor intense traite la limita nebuniei, alta a zborurilor eliberatoare, etcetc..Si lumile astea ne cuprind cu totul, cind le intilnim..Ne acopera, ca sa ne descoperim noi pe noi, si ca sa ne intelegem natura, ca parte a totului..
Demult, cindva, am avut impresia ca sint un strain, si ca totul imi e atit de altfel..Acuma sint mai linistit, pentru ca am mai inteles cit de altfel sint..M-am mai impacat cu toate..Sint la fel de eu cum am fost tot timpul, si nu-mi pare rau de intimplarile mai bune, sau mai rele, pentru ca ele ar fi venit, oricum..
No comments:
Post a Comment