Cuvintele mai ies desupra, sa ne aminteasca de notiunile invatate, si sa ne mai arate parti din lumile interioare.. Alteori ramin doar armoniile atitor sunete complicate, cind imaginatia isi cauta imaginile..Si cind toate erau confuze ramineau filmele mentale ca o combinatie de amintiri complicate, pline de trairi si senzatii, asa ca visele..Si acolo ne scufundam cu toata placerea extazului.. Acolo vedeam detalii uitate, si placeri traite atit de demult, si care ne aduceau trecutul acela dulce, exact aici..
Da, bine, trairile mele sint doar ale mele, stiu asta..Si poate ca nimeni nu le intelege si simte ca mine..Pentru ca daca spun, sau descriu ceva, asta poate sa rezoneze doar in mintea mea..Pentru ca in mintea mea s-a petrecut tot..Toata explozia aia de trairi e doar in mine, si doar eu o stiu..Si daca incerc s-o explic e aiurea, pentru ca efectiv nu se poate explica in cuvinte..E mai mult..E foarte profunda..
Uneori scriitorii imi par ca alearga singuri prin viata, si incearca sa redea in cuvinte chestiile alea, de nespus.. Cum reusesc oare? Pentru ca unii din ei sint celebri, clasici, au valori aratate..
C um e sa-ti arati trairile intime in cuvinte? Te face sa te simti mai putin singur? Si daca mai sint oameni care te citesc, citi inteleg, si simt din tot ce ai vrut tu sa arati? Cine e dispus sa mai caute sa te inteleaga azi, in lumea asta atiiiit de plina de confuzii, si mizerii? Mai comunica cineva, ceva, cit de cit?
No comments:
Post a Comment