Silent running

Mi-a placut Silent running, filmul, eram mic cind l-am vazut, pe vremea lui ceashca, mai ales ca avea si melodia aia atit de misterioasa, si totul se petrecea pe o nava pe care pamintenii incarcasera plantele ramase dupa ce pamintul fusese distrus, pentru o reconstruire a naturii asa cum era, pe o alta planeta.. Chiar m-a impresionat filmul asta, pentru ca are in el eroi si drame profunde..Si eu chiar ma vedeam in echipaj, alaturi de ceilalti, atunci, si imi imaginam cum era nava, cum ma plimbam prin toate compartimentele, ma mai uitam la stele, mai ieseam pe holurile alea super-technologizate..Si imaginile din film efectiv ma duc inapoi in timp, in perioada aceea a paradisului pierdut al copilariei si adolescentei..
Acum, ca am terminat introducerea, sa trecem la cuprins..Asta e prima data cind am gasit titlul, si l-am scris, pentru ca am simtit ca imi sintetizeaza bine tot ce aveam in minte..Bun..
Cind esti tinar acumulezi multe: idei, trairi, orice ti se pare ca e "de-al tau", din sistemul tau in constructie.. Apoi ti se dezvolta unele mindrii, si orgolii ale valorilor adunate, ca masura de auto-protectie..Apoi, viata lovindu-te mai tare, iti pui mindriile si orgoliile intre rosiile si salamul din sendvish, si le inghitzi..Si, asa eliberat, poti continua drumul inainte mai usor:)..De multe ori am invatat sa fac asta, pentru ca a trebuit..Si in sendvish mai adaugi si unele cuvinte, sau fraze, expresii, pe care, la fel, le inghitzi..Pentru ca daca le-ai spune ai risca foarte mult..Si asa, parca te si saturi, si nu-ti mai trebuie nimic, pentru ca esti satul de toate..Si, asa, tacut, iti iei traista in batz, si alergi spre alte experientze, si explorari..Sau mergi, tot tacut..Privind rareori inapoi..