Era frumos atunci..Poate pentru ca ma eliberam inspre inauntru, si imi legam sperantzele de imagini si armonii care imi placeau atit de mult..Si le traiam pe toate, inauntru si etansh izolat de exterior, atit de intens..Era in mine o explozie de bucurie si adevar fantastica..De fapt era mai mult, pentru ca imi construiam proiectii mentale uriase, care sa ma cuprinda perfect..Lumi greu de aratat in imagini, si cu atit mai greu de definit in cuvinte..Acolo sint eurile mele, cred..Construite intuitiv, atunci..
Dar, timpul a mai trecut, lumea s-a mai schimbat, am experimentat si eu oarece mizerii depresive..Dar am invatat multe, enorm de multe, si mi-a placut..Am trait, cel putin pina acum, o viata al naibii de interesanta.. Si asta poate pentru ca asa s-a intimplat, sau asa mi-am dorit, sau toate la un loc, cine sa stie..
Sincer, sint fericit de toate intimplarile, pentru ca vroiam sa experimentez..Nu am putut sa fiu liniar, pentru ca nu imi e in fire..
E liniste imprejur..S-a asezat praful peste tot..Ne privim..Nu s-a schimbat nimic..Ne privim la fel..Lumile sint aceleasi..Lumile dintre noi ne vorbesc pe limba comuna..Ne mai comunicam senzatiile..Simturile ne ramin separate..Privirile spun..Sintem blocati in noi insine..Deasupra lumile continua sa se invirta..
Am avut un vis ieri dupa amiaza. Gasisem doua biletele de hartie pe care scria: "Lucrurile bune vor veni."+"doar ca in bucati mici"...Ce-o vrand sa insemne?......?!.... Oricum e de bine...ma gandesc.:)
ReplyDeleteE de bine, sigur.. Sint multe lucruri bune care ne asteapta ca sa se intimple, noi trebuie doar sa stim sa le mirosim, si sa le cautam pina le gasim..Pentru ca ne schimba viata..
ReplyDeleteAzi mi-a venit imaginea lor impreuna ...nu stiu de ce... Am revazut-o la ceva anisori dupa terminarea liceului. Eram in kaufland unde imi faceam cumparaturile cateodata pe vremea cand stateam la camin. Neschimbata, de parca timpul ar fi stat in loc in tot acest timp, sau poate asa mi s-a parut mie -cert este ca si eu ma simteam la fel (in prezenta ei), (aceeasi) persoana care eram in liceu. N-a fost tocmai o intamplare: ea lucra acolo (uindeva la contabilitate) desi ma gandisem la ea cu cateva zile inainte sa o intalnesc. Sau cu o zi inainte. Oricum... "Buna"-"Buna" si "Ce mai faci?" De data asta m-a lovit un raspuns mai greu dar sa-l inltanlesc "Eu am ratat. Eu si cu Alin am divortat. Aaa.. ne-am casatorit imediat ce am terminat liceu. Nu stiai?!" "Nu."
ReplyDeleteErau separati de ceva timp (1,5-2 ani), iar ea singura. I-am spus ca a(u) facut un lucru bun chiar daca s-a(u) despartit. ..Ea era bine, sau cel putin asa-si dorea sa para. El era cel care... lunecase as putea zice. Ce m-a surprins este nu ca s-au casatorit, nici ca au divortat, este ca ..Ei se iubeau in liceu. Au fost impreuna 4 ani. Venea deseori in pauza la noi in clasa si ..:)...:)...:)
Ea -dansatoare, foarte ambitioasa. El, sportiv, cu fotbalul in deosebi, stabil (ferm). Amandoi diformi, inaltuti si slabi. O chimie f. usor observabila. Atunci de ce s-au despartit ...? Ea era suflteste potrivita pentru el. Atunci - ce i-a lipsit? Poate Irina nu era foarte/"prea" feminina. eleganta. Altceva nu vad sa-i lipseasca. Tipii erau extraordinar de glumeti amandoi. Daca este asa, de ce nu i-a spus (asta) ... la timp? Si (sa)te duci sa cauti in alta parte ...ce nu gasesti acasa. Si restul?, restul l-a gasit? Mi-e greu sa cred ca timpul schimba oamenii intratat de mult.
?Sunt ...variantele destinului, sau probele destinului...
E complicat cind e vorba de relatii, pentru ca oamenii se schimba in timp, care in bine, care in rau..Daca relatia are legaturi profunde bune, daca are la baza multe valori comune, atunci rezista, in cele mai multe cazuri..Daca nu, cine stie..Sint multe povesti de viata, si fiecare e unica..
ReplyDelete