Timpul iubirilor

Privirile se reflecta in oglinzile sufletelor,  le vedem, si le simtim, si ne afecteaza, ne conturba starile de acum.. Sintem dependenti de suflete..Am vrea sa fim impreuna tot timpul, desi stim ca nu se poate..Am vrea sa ne jucam unii cu altii, si sa ne descoperim ce sintem, impreuna..Am vrea sa visam impreuna, sa ne argumentam vietile impreuna, in jurul unui motiv, oricare ar fi el, ca e o bautura, sau o masa delicioasa, sau o plimbare prin locuri de vis..Vrem sa fim alaturi, si acceptam chiar si eforturi, dureri, trairi neplacute, tristetzi, nostalgii, sacrificii, doar pentru a ne simti ca ne traim starile, impreuna..Facem orice ca sa ne stim aproape, desi, iar, e atit de greu, uneori..
Iubirea e uneori, si ea, un sacrificiu..Pentru ca ne cere sa ne schimbam, sa iesim din fiinta de acum, si sa invatam sa ne plimbam, iar, prin univers..Ne obliga sa invatam, iar, sa zburam..Iubirea ne elibereaza de tot ce am fost..Iubim pentru ca vrem sa ne intoarcem la esentele spiritului..Iubim, pentru ca asta sintem, firi pasionale, care isi cauta sensul propriu printre sensurile accesibile..Iubim ca sa ne depasim tot ce vreodata, am fost..Iubim pentru ca doar asa invatam sa speram iar, ca, viitorul e un infinit de deschideri..
Si iubim, pentru ca asa sintem construiti, si totul e afectiv..Cu iubirea putem controla totul..Chiar si timpul.. Pentru ca si timpul se opreste in loc sa admire cum o mare iubire reconstruieste lumile..