Calatorim in trenul vietii, eterni pasageri, privind la ferestre rotunde, amintindu-ne de iubirile trecute, si visind la cele viitoare..Mergem inainte privind, si uimindu-ne voit la cele ce le vedem..Lasam locul liber, si ne plimbam pe holurile unui tren, ca sa mai vedem si alti pasageri ce simt, privind prin aceleasi ferestre aceleasi peisaje care trec..
In spate am lasat atitea, si atitea gari, cu atitea tristeti fluturate nostalgic..Si cite suflete..
Nu mai stiu, dar mi se pare ca am imbatrinit, pentru ca iubirile mele au ramas in multe gari uitate de timp..
Stiu ca am sa cobor si eu intr-o gara, cindva, si ca am sa flutur o batista a ramas bun..Am mai facut-o de multe ori..Mi-e trist, oricum, si mi-e durere ca nu pot sa fac sa fie toate asa cum ar fi bine..
No comments:
Post a Comment