Am stat un timp, cu M, dupa ce am reusit sa-i povestesc despre mine, am stat sa privim, in liniste Dunarea.. M-a privit curioasa un timp lung..S-a uitat cind la mine, cind la peisaj, a baut, a fumat, si m-a intrebat, asa, din senin: Si tu cum vezi toate astea? Am ramas tacut, desi am stiut ca natura feminina din ea vroia un raspuns dat din sentiment: Nu stiu, stai sa ma gindesc, sa-mi revin, eu nu am viteza de reactie a ta, imi trebuie un timp sa imi dau seama de tot..M-am lasat pe spate, pe scaun, si m-am adincit in tot ce trebuia sa fiu, ca sa dau un raspuns..
Stii M, viata e complicata..Si eu sint un barbat singur, si tot ce pot sa spun e un raspuns al meu, relativ..Nu stiu ce dracu ar fi putut fi, pentru ca ce mi-am imaginat ca ar fi putut fi determinare a mea s-a dus pe toate pustiile posibile..?Viata e un rahat, vezi si tu, te lupti singur contra tuturor ca sa te realizezi, faci tot ce poti tu mai bine, inveti, iti elaborezi toata fiinta, ca sa vezi, ca, aproape in toate variantele ti se opun tot felul de fiinte tiritoare si monstruoase care nu au limite..Si atunci? Ce fel sa lupti cu ei, cum sa faci, daca ei folosesc metode lashe si perfide?
Da, mi-a raspuns ea, stiu, nu ma pot pune in pielea unui barbat luptator..Voi, barbatii va bateti ca chiorii, si fara motiv..Si sinteti capabili de barbarii incredibile..Ati omori pe oricine, fara discernamint, doar pentru ca vi s-a opus..Stiu..Mi-e sila de societatea asta masculinizata si fara nuantze, in care totul trebuie distrus.. Sinteti toti obsedati de a reusi, indiferent de viata, si fiintza..Sinteti capabili de crima, toti, doar ca sa ajungeti acolo unde gindurile voastre bolnave v-au ghidat..Sinteti dezgustatori in tot, si veti fi blamati de toti cei carora le-ati distrus vietile..Si viitorul va va arata in toate mizeriile, exact cum va aratati, si acum..
Am ramas perplex..M, eu sint eu, nu sint ca ceilalti..Am partea mea de vina, recunosc, dar nu am omorit pe nimeni..Sint barbat, dar nu am nimic de-a face cu ce a fost..Am trecut si eu prin multe greutati..Si nu inteleg de ce sa fiu eu simbolul ororilor trecutului? Pentru ca si eu am suferit, ca si tine..
Da, a zis ea, sigur..Dar te pot asocia cu multe..
Pe mine? De ce? Nu stiu, a zis ea, intr-adevar nu e vina ta ca lumea arata cum arata..
No comments:
Post a Comment