Imprejur e o liniste a intimplarilor posibile..Frunzele ard, e septembrie iar:) Scuze e deja octombrie, ba chiar noiembrie..Rideam cindva, de fericire, cum spune cintecul, cind iubirea e doar o amintire..Azi cind e un anotimp de toamna, am uitat deja, care, si in care pare ca mai astept, ca si altadata..
E iar timpul cind toate au trecut ca sa vina variantele asteptate.. Sint o varianta a intimplarilor din toate celelalte posibile..Si privesc la tot, ca sa incerc sa inteleg, inca, ceva..Sint inca acel om care a stat in umbra tuturor, care a fost atit de invizibil, cit au vrut toti ceilalti..Si asa am fost dintotdeauna, pentru ca asa mi-am simtit fiinta potrivindu-se..
Sint sufletul care alearga, gol, pe strazi..Omul care a fugit de ceilalti, cum a fugit de el insusi..Pentru ca nu s-a potrivit nicaieri..Omul eu, fiinta de fost aceeasi, dintotdeauna..Mi-e o liniste la fel cum mi-e fost atita neliniste..Ma scurg printre formele celorlalti, asa, ca sa realizez, iar, si iar, ca singuratatea e singura mea conditzie..Vad doar, si cumva simt cum durerile trecutului revin, iar, si iar..Si tu le intelegi, pe toate, in felul tau..Pentru ca doar eu le simt, in spirit si suflet, pe toate..Si asta poate ai sa intelegi, mai tirziu..
No comments:
Post a Comment