Scrisoare

Am gasit, demult, intr-un loc uitat, o scrisoare, a cuiva catre un prieten, sau o prietena..Foaia era ingalbenita de timp, si scrisul parea din alte timpuri..
Draga prietene,
Afla de mine ca sint bine, am schimbat mai multe meserii in ultimul timp, dar mi-a prins bine ca am invatat atitea lucruri noi, si am intilnit oameni noi, care mi-au mai inviorat sufletul..Acuma am un pic de liniste si ma gindesc la ce sa fac pe viitor in vremurile astea schimbatoare..Am trait atitea, si am vazut atitea variante de a fi, incercind sa exist in atitea domenii noi, pe care nu le-am cunoscut inainte decit din lecturi..Dar ce mi s-a parut neobisnuit a fost sa ma pot conecta cu suflete reale, cu oameni care isi traiesc, si simt vietile lor proprii..
Viata e o incercare sa-ti depasesti continuu propria fiinta, cred..
Sint omul care a ajuns aici, dupa tot drumul de dinainte..Si care isi cauta linistit provocarile ce vor veni, ca sa se simta liber in el insusi..Pentru ca stiu ca doar eu, cel de acum va reusi, cumva, sa-si realizeze propriile variante de viitor..Mi-e o liniste profunda, ca cea a deschiderilor dinainte de un nou inceput..Ma las in drumul vremurilor  ce vor fi sa vina, constient ca, din toate, ma voi regasi intr-o varianta spre mine insumi..Cu toate variantele inca deschise, iar, spre toate posibilitatile..Ca si cind ma privesc iar in oglinzile lumii, ca sa ma pot intelege doar pe mine..
Acum e tirziu, si inchei dorindu-ti tot binele din lume..Ma gindesc la tine, asa cum ma gindesc la noi, si la momentul cind ne vom putea intilni..
Pina atunci iti doresc tot binele lumii..
Cu adinca prietenie,
Florin