Omul norocului

Azi a plouat, ca sa imi faca in ciuda toamna asta, si sa nu ma mai lase sa-mi vad teritoriile mele insorite..A plouat linistit, totusi, suficient de calm cit sa-mi duc gindurile la mal..M-am refacut, si acuma am luxul meditatiilor..Imi ploua cu toate misterele noptilor..Cind eram mic imi placea sa ies in ploaie, sa socializez, mai ales ca in fata blocului meu se bloca canalizarea, si se facea un mic lac, pe care putini aveau curaj sa-l treaca..Si noi, copiii stateam pe banci, si ne holbam la tot..Odata, un biciclist curajos a vrut sa treaca prin balta..Si-a luat viteza, si cind a ajuns in dreptul apei, si-a ridicat picioarele si a lasat bicicleta sa mearga singura..Doar ca, pe la mijloc, bicicleta s-a oprit, si omul a cazut, pe dreapta, direct in apa mocirloasa..S-a ridicat, s-a uitat la noi, ne-a injurat, si a plecat singur, alaturi de bicicleta prin balta..Noi am ris, ne-am simtit bine, si ne-am dus la apartamentele noastre..
Anii au trecut, noi am crescut, am terminat liceul, am devenit studenti, am trecut multe examene..In anul 5, aproape de terminare, un examen de specialitate, ceva cu chestii de nave si sisteme de propulsie, asistentul ma priveste direct in ochi, ca si cum m-ar recunoaste, si ma intreaba despre efectul giroscopic..Ha? Ce rahat  de legatura sa aiba cu subiectul meu? Ii zic ce cred..Se uita la mine ca la un vierme, si imi explica ca am picat examenul, ca n-am cunostinte elementare..Ce ma? Asta e un abuz..Il reclam..Bag pula in el, cine pizda ma-sii se crede? Si am picat examenul, si anul..Asa de-a-mpulea, aiurea..
Apoi mi-am adus aminte..Asistentul era tipul care cazuse in baltoaca, pentru ca efectul giroscopic al rotilor bicicletei nu era suficient sa-i asigure echilibrul..
Asta e..Am trecut pe urma anul, cu bine, si chiar m-am imprietenit cu tipul..L-am vizitat, mi-a facut cunostinta cu ai lui, acuma sintem cei mai buni prieteni..Mergem impreuna pe bicicleta, si ma urmareste tot timpul..Cred ca asteapta ca sa cad si eu in balta cu bicla..Hahaha, si chiar daca as cadea, chiar nu mi-ar parea rau, pentru ca omul pe care l-am cunoscut atunci e cel mai adevarat, si va fi..E chiar omul pentru care chiar as face sacrificiile vietii..Sint norocos ca l-am cunoscut..
PS Povestea e o fictiune, clar, pentru ca nu m-ar fi iertat nimeni, niciodata, pentru neroziile mele..Oamenii sint razbunatori, si pare ca asa chiar vor fi..Pare ca nu conteaza fiinta, ci ce credem noi despre..