Martorii copii

E o liniste de toamna..Ploile au plecat, si au lasat un aer pur, si incarcat de meditatii..Ne plimbam printre stradutele pustii gindind..Oglinzile trecatorilor au devenit invizibile..Spatiul s-a stabilizat, si tacerea ne cinta in auzuri..Pare ca am ajuns in domeniul regilor de cuartz, unde lumina se refracta colorat, ca sa ne arate un posibil drum al libertatzilor mult timp tacute..Privirile se reflecta in suprafetzele perfect prelucrate ale pietrelor pretzioase, si se intorc blinde, si intelegatoare..Privirile sint semnele clipelor..Pentru ca momentele s-au sublimat in taceri inalte..E un covor de frunze inainte, si o imbiere la a pasi, cu sperantze oranj spre vremurile deschise spre altfel de frumuseti..
E simplu totul, atit de simplu cit sa fie perfect autentic..Ne e bine, si colorat, in culori calde, de toamna..E mai frig, un pic, dar inca destul de cald inainte ca iarna sa ne inghetze..E vreme de construit amintiri rotunde, care sa ne tina de cald pe tot timpul iernii..Sintem aici, si acum, ramasi inca singuri, dar care pot certifica cu privirile lor vremurile care curg, precum Dunarea..Pentru ca ne amintim tot, inca de cind eram copii, si priveam, cu atita uimire fluviul..