Toate au ecourile fiintei tale..Parti din tine sint in toate..Esti peste tot, ca o tesatura de simboluri din trairile mele posibile..Si cu toate astea, nu stiu unde sa te gasesc, pentru ca nu stiu unde sa te caut..
Esti, poate, in mine, ca o constructie mentala..Un om pe care il simt, pentru ca il cunosc dintotdeauna..Mi-ai fost alaturi cind imi era greu, si cind nu stiam cum sa supravietuiesc..Am simtit cum ma privesti, cum stii, cum ai fi vrut sa imi vorbesti..Dar, intre noi au fost atitea bariere..Ai ramas asa, observatorul vietii mele, omul caruia i s-au terminat cuvintele..
Acuma ma mai gindesc la tine, si te judec, ca nu m-ai ajutat, desi ai fi putut sa apari, atunci, si acolo, si sa incerci sa comunici cu mine..
Intre noi au fost toate deschiderile din lume..Si stii ca am stiut ca si tu ai stiut..Dar ai tacut..Ai preferat sa pari ca nu existi, ca sa nu-ti complici viata..
Adagio are armonii profunde care spun despre tine, te descriu in ce esti, si cum aluneci printre trairi, ascunzindu-te..
Uneori imi vine sa te injur, asa cum alteori as vrea sa-ti spun povesti din viata mea, pe care nu stiu daca le-ai asculta, sau daca ti-ar pasa de ele..Stiu doar ca daca ti-as vedea privirile as intelege cam cum am fi noi doi, daca, vreodata, am fi..Dar macar un dans, impreuna, poate ca am merita, asa, ca sa simtim ca timpul ne mai iubeste..
No comments:
Post a Comment