Coordonatele sint umplute..In stinga e o traire-amintire a unor trecuturi..In dreapta e un gind..De fapt, daca e sa vorbim exact, intr-un est e unul din variantele posibile de ginduri generate de o stare temporal determinata.. Vestul e, cum ziceam, o traire amintire generata de aducerile aminte ale momentului..In sud sint regretele si nostalgiile care ne-au colorat fiintele cu un curcubeu atit de plin de sentimente legate de ce a fost, atit de demult, cind si noi eram altii..In nord e o speranta mare cit tot viitorul..
Dar astea sint coordonate in 2D, pentru ca, daca ne ridicam de pe suprafata vedem atit de multe posibilitati, ca sintem in cartezian, sau sferic..functie de cum definim..Si aici e poate o privire nu doar in spatiu, cit intr-un spatiu indepartat..Si intr-un alt timp, cel al stelelor care erau, cind lumina starii lor de atunci a ajuns la noi..
Lumea are o infinitate de dimensiuni..Iar noi avem o finitate, pentru ca sintem finiti..Evident..Ce e frumos e ca sperantele ne vin din gindul ca sintem infiniti, si ca, in infinitatea noastra posibila sintem la fel ca lumea..
Ne traim vietile intre disperari si extazuri..Intre nimicul suprem al nimicurilor infinite, si supremul infiniturilor..Ca si cind am fi ori plus infinit, ori minus infinit, cu nimic intre ele..Asta ne face fiinta sa ne fie ce este..Sau ce ne este, printre ceilalti..
Traim umplindu-ne coordonatele..Cu ce gasim prin spiritul propriu, sau prin cel al celorlalti..Cit timp simtim ca traim, e ok..Prea putine mai au importanta in vremurile astea, totusi..
No comments:
Post a Comment