Sintem ce determinarea ne construieste imprejur..Avem propria geometrie definita intr-o geometrie a mediului..Stam comod in propriul spatiu, si ne traim viata monoton, asa, ca intr-un acvariu de forme si dimensiuni adaptate momentelor..Mergem pe traiectorii limitate de suprafetze relativ definite de constiinta noastra, cea care mai aluneca pe suprafetele definite de ceilalti..Asa, ca intr-un joc de-a hotii si vardistii pe terenul unui bilci colorat de prost gust..
Cind luminile se mai sting, si linistea se lasa peste zgomotele de peste zi, cerul revine cu beculetele lui..
Sufletele au ramas la fel..Singure, si tacute..Ne privim, ne admiram, sau ne urim, fara sa stim de ce..Stam blocati ca intr-o asteptare infinita, care sa ne acopere zilele cu ceva sens din ce simtim ca ne e imprejur..
No comments:
Post a Comment