Verde crud

Uneori mi-e jena de mine..Ma simt rusinat de ce am fost. Imi vine sa intru in pamint, si sa hibernez acolo 1000 de ani terestri..As fugi de mine, oricind, ca sa ma eliberez de tot ce a trebuit sa accept..Si sa incep totul,  de la zero, ca si cind totul s-a sters, printr-un miracol al destinului..Desi,  sincer, daca ar fi sa inceapa totul, din nou, cred ca tot pe cunoastere as merge, oricite ar presupune asta..Si oricite greseli din trecut as fi facut, tot ar fi meritat..
Alteori sint atit de mindru de mine..Ca mi-am asumat atiiiitea riscuri, ca am incercat cite neincercate am putut, ca sa le vad, sa le simt, sa le traiesc..Si ma simt linistit cu toate, sincer..Nu ca le-am reusit cum as fi vrut, dar ca le-am incercat adevarurile atitor posibile experiente..Azi simt ca sint mai matur cu un miliard de ani..Si de asta mi-e bine, si ma dau mare si rotund..
Stiu ca mai am un miliard de experiente inca netraite..Vor veni si ele, cu timpul..Azi e momentul de acum, de savurat..
Verde crud, verde crud al primaverilor din trairile mele, te mai vad, te mai aud..Esti viata mea traita ciclic prin sperantele virstelor..
Si stiu ca si tu ma auzi..Verde crud ca cel din adolescentza mea singuratica..Verdele care punea stop fiintei.. Verdele deschis spre luminile verii, ca sufletele noastre spre iubire..Verde stop..Ne-am oprit din mers, ca sa incercam sa intelegem incotro ne indreptam..Si sa vedem cine, inca, mai sintem..