Thursday, February 28, 2013

Ieri, si miine

Miine, cind ne vom trezi, cit ne vom mai fi amintit de pasiunile trecute? Cit din noi va mai semana cu cine sintem, azi? Citi, din ceilalti, isi vor mai fi amintit de ei insisi? Sau de noi?

Eternitatea unei clipe

Mintea isi are trairile ei, asa cum si sensibilitatea se mai pierde printre ginduri..Toate se amesteca, asa cum au facut-o de la inceputurile timpurilor..
Noi cautam continuu ceva..Cautam sa regasim ceva, din noi, in ceilalti..Cautam sa aratam..Cu aceeasi pasiune, cu care vrem sa ni se arate..Cautam valorile noastre..Vrem sa ne privim in oglinzile altor constiintze cit mai adevaratzi..Asa cum si noi, vrem sa reflectam..Vrem sa identificam oglinzile, sa le apropiem la distantze infinit mici..Cit sa se suprapuna reflexiile..Si sa ramina, acolo, separate de lume..Si de influentzele ei..Etern paralele..Ca in cazurile ideale, din stiintze..Cind legile ramin, la fel, si dupa 1 milion de ani..Chiar si dupa ce stelele se sting..Si nu mai supravietuieste nimeni, dupa toate, sa mai numere clipele..

Citeva intrebari

Vine primavara..Gata cu iarna, cu frigul, si cu toate ne-naturismele..Mai avem un pic si sintem liberi.. O sa iesim iar, in plimbari, sa vedem iar spectacolul de culoarea verde-crud..O sa simtim iar, in aer, amorul liber, si nesfirsita sete de viatza, cum spunea poetul, mai demult..O sa ne traim, iar, renasterea, impreuna cu natura..
Bine, e frumos, normal, ca intotdeauna cind ne alaturam, si noi, unor schimbari profunde..Si ne simtim parte din universul asta..E un fel de moda, si transformarea asta..Si ne face bine..
Noi, cum ne schimbam, de fapt? Adica, stiind ce sintem, oare cine devenim, dupa experientza asta? Si, de ce? Adica, nu ne era mai bine cind sarbatoream Craciunul? Nu ne placea mai mult atmosfera de atunci? Si mincarurile, si veselia, si spiritul, impreuna? Sau e, cumva, in natura noastra sa consumam, sa traim ceva acum, stiind ca vor urma alte trairi, mai interesante, pe urma?..Sa simtim adrenalina petrecerilor, de fiecare data, altfel, lasindu-ne patrunsi de atmosfera, altfel?..Asta e intrebarea..Sau intrebarile..De sfirshit de iarna..

Asa..

Sint multe clishee prin societate..Relativ la orice: cum sa-ti traiesti viata, ce fel de relatie sa ai, cum sa te impaci cu lumea, etc..Si multi le iau asa, ca si cind ar fi adevarate, si se ghidoneaza dupa ele..Bine, e de inteles, ca, na, cica lumea se prosteshte, cu timpul, si incepe sa creada in orice..Asta e..Sintem incercuitzi de feluri rigide..De cercurile rigide ale capacitatilor unora..Doar e miercuri, si, cum se zice, miercuri oamenii sint cercuri..
Ma gindeam ce inseamna o viata ideala..Bine, stiu ca se spune ca viata e un fel de vis..Care se da cu capul de realitatea asta constringatoare..Din care vrem sa evadam..Asa, oare cum ar fi o existenta pe gustul nostru?
Unii o vad ca pe o calatorie..Ori in locuri tropicale, cu plaje maaaaari, ape turcoaz, all-inclusive, si fete nude, ori intr-un vas din ala urias, de linie, cu un apartament cu balcon, si vedere la rasarit..Si unde nu ai program, dar access la orice, gratis, pe orasul ala plutitor..Ori altceva, super-exotic, pe o insula retrasa, intr-o cabana pe o margine de deal, de unde poti avea muuulte variante de a petrece timpul liber asa cum vrei..
Cred ca viata e o chestie sociala..Si iti trebuie imprejur oameni, fie ca vrei, sau nu, dar sa fie, si tu sa faci ce iti doresti mai mult..Daca ma gindesc la mine, cred ca as vizita muzee..Ca acolo e multa cunoastere..Sau, nu stiu, m-as plimba prin locuri interesante..Fie ca peisaje, sau, na..Adica undeva, unde sa aflu ceva despre orice, si mai mult, despre natura umana (nu ca n-as cunoaste-o, dar ea te surprinde oricind)..As calatori prin lume, ca sa calatoresc in acelasi timp, si prin mine..Vezi, si asta e un loc incredibil: eul, sau eurile tale interioare.. Acolo chiar ca ai gasi atitea, cite nu credeai...Si sa faci o calatorie prin tine, cere curajul a 1000 de exploratori..Dintre cei mai buni..

Ginduri de miercuri seara

Azi e miercuri, miine-i joi, poimiine vineri, raspoimiine zimbata..Trec zilele astea de zici ca e concurs viteza..Si asa ne trecem si noi..Cit mai trecem pina cind ni se firsheshte felia de timp..Asta e..
Am ramas dator cu un raspuns, la tema-comment iubire..Am inceput sa-l scriu, dar parca lipsea ceva.. Plutonia, scuza-ma, vreau sa mai adun gindurile un pic, si promit ca o sa-l fac..Acuma si tema e uriasa, si as vrea sa mai sintetizez un pic:)..
Nu mai stiu despre ce sa scriu..Sint miliarde de teme..Sper sa-mi vina elanul inapoi, ca acuma e pe undeva prin preerie..Bun..Nici mintea mea nu e acasa..Probabil ca vineaza elani prin preerie pe undeva..
Ieri a nins asa frumos..Parca era Craciun..Iar am dat jos un munte de zapada de pe masina, si am frecat geamurile cu entuziasm..Dar e draguta masinuta mea fara zapada pe ea..E o Mazda Tribute, un fel de truck, mai mare si mai stabila la drum decit ailalta..Are tone de dotari si imi place muuuult..Sa zic cum zicea Freddy Mercury: "I'm in love with my car"..Chiar ca-s in love cu ea, ca m-a scos din atitea zapezi, frumos, elegant, finutz..E ca o lady care imi cunoaste fixurile:) Dar sa nu divagam..
Despre ce sa mai scriu? Azi la servici am facut un model de ansamblu, a iesit perfect, ca toate celelalte (ma laud)..Si mai trebuia sa modific ceva, zic, ha, ultra-usor, si schimb 1-2-3 dimensiuni..Dupa care, aaaa, ansamblul meu arata de parca fusese lovit de tren..Zic nu se poa'..Ca trebuia sa se intimple cum anticipasem.. Si ete ca era pe dos..Mmm, bine, oi fi obosit..Si m-am dus la wc, si m-am mai gindit..Pe wc..Ca era liniste, si puteam sa ma detasez..Mi-am dat seama de greseala, si, la intoarcere am remediat-o..Bun, pe urma ma gindeam, ca mi se mai intimpla sa cred ceva, cu convingere, si, de fapt, sa realizez, ca faceam greseli mari.. Chiar daca parea intr-un fel..Ca mi s-a mai intimplat si in viata..Trebuie sa iesi din sistem, si sa privesti de deasupra..Atunci judecata e mai corecta..Cred..Adica na..E miercuri..Si e foarte bineeeeeee.. Chiar, mai e o zi, si vine primavara..Ce chestie..

Sunday, February 24, 2013

Think

For whatever they tell ya, never trust blindly..Keep your eyes wide open, and your mind as sharp as always.. Go again, further, towards what you think is worth, for you, and the hopes grown inner you..Take the steps that you, only, think you can manage..Otherwise, the risks are not worth..

Subtilitati argumentate


Cind faci un pas inainte, te gindesti; ai facut tu acel pas inainte, sau lumea a facut un pas inapoi? Ca totul e atit de relativ..Si nu stii niciodata ce sistem de referintza sa crezi..Si, inca, te mai poti intreba: ce vad acum e real, sau doar e o constructie a simturilor si creierului meu? Si cind pipai forme, ele cit adevar imi arata? Bine, acele forme, arata si altor organe de simt, ale altora, ce imi arata si mie..Si, atunci, e posibil sa fie adevarate..Sau, noi, toti care am simtit acele forme, sa traim, un fel de halucinatzie colectiva, indusa cu precizie geometrica infinit mica..Desi..
Azi, dupa atita evolutie, lumea e foarte subtila..Intilnesti tot felul de situatii si personaje, care au argumente incredibile, si care te pot manipula prin tot felul de technicalitatzi super elaborate, ca sa te faca sa crezi ca doar ce iti "vind" ei e adevarat..Si, multi dintre ei, chiar reusesc..Pentru ca, li se permite..Ba, poate, cumva, societatea de acum ii incurajeaza..Si nu se face diferentza..Pentru ca subtilitatea sociala e mult sub nivelul subtilitatzii lor..
Azi, ca dintotdeauna, lumea a avansat datorita celor curajosi..Care au avut cind intentii bune, si pozitiv-progresiste, cind interese obscure..Si unii au avut succese..Desi, sincer acuma, cam niciunul dintre cei ce au facut un bine profund, nu prea au terminat-o bogati, sau fericiti..E mult de spus..Si e suficient sa privim in istorie..Dar, din toate, lumea a invatat ceva..Si a mers inainte..

Segmente de fericire


Cam de o luna ma tot gindesc la primavara..Am obosit, nu mai sint tinar..Bine, sint rezistent, si tenace, ca a trebuit sa ma adaptez..Dar cind vin asa, valuri peste valuri de ger, si prostie mai ales, devin vulnerabil..
Ma gindesc, cum ziceam, la caldura, la soare, la plaje tropicale, si ape albastre..La oameni cu zimbete pina la urechi, la veselie, verde vegetal muuult si peste tot..La gesturi tandre, ginduri optimiste, si suflete maaari si deschise, care iti pot aduce, cu aceeasi generozitate, tot..Inclusiv linia orizontului..Cu tot cu stele..Orice..
Probabil ca fericirea e privita exotico-tropical..Sau sentimentalo-lasciv-statica..Se poate..Desi..Totusi.. Fericirea, cred ca nu e apucabila, si fixabil-definibila..E ceva ce simti, din cind in cind, rar..E printre picaturi.. Isi gaseste un loc ea singura, isi fixeaza o felie de timp, si asteapta..Si apare cind nu te astepti..Te surprinde..
Se ascunde bine, fericirea asta..Ca daca iti propui sa o gasesti, asa, constient, ciuciu..Apare brusc..Ca nici nu stii cum sa reactionezi..
Fericirile, cind apar, e festiv..Asta da..Pacat ca nu ai timp sa te imbraci de gala, si sa-ti pui o masca asortata.. Ca fericirea asta e, pe cit de impulsiva, pe atit de scurta..Ca un reflex, uitat..Dupa atita timp..

Draga Iarna


Draga Iarna,
Iti multumim frumos pentru tot ce ai facut pentru noi..Multumim pentru sarbatorile comerciale, pentru vitrinele colorate, pentru brazii impodobiti, pentru mesele supradimensionate..Pentru trecerea brusca intr-un alt an, ca sa ne aducem aminte ca imbatrinim..Pentru ca ne-ai intors catre unele amintiri frumoase..Si catre noi..
Dar, anotimpurile mai vin, dar mai si pleaca..Asa ca, cu adinca si autentica parere de rau, te anuntzam ca e cazul sa pleci, ca ne asteapta domnisoara Primavara, undeva, pe un peron..Si nu e frumos sa o lasam sa ne astepte..Asa ca, daca ai vrea, am putea noi sa te ajutam sa-ti faci bagajele..Sa nu uiti sa-ti iei inapoi si frigul, vintul, furtunile, zapada, gheatza, singuratatea, si sa te duci..Ca noua ne-au fost arhi-suficiente..
Deci, inca o data, multumim, si gata, du-te..Ne vedem ulterior..
Cu stima, Florin
PS Data viitoare, daca vrei sa-ti iei concediu, si sa lasi in loc alt anotimp, e ok..Saaaau, poate inlocuiesti si tu frigul cu altceva..Negociem..Noi sintem deschisi..

Prieteni



Ce inseamna, de fapt, sa iubesti? Si cit de mult? Poti iubi diferit, pe diferitzi sau diferite? De ce?
Am intilnit in viata asta, fiecare, foarte multe persoane..Cu care am avut mai mult sau mai putin ceva in comun.. Cu care, eventual, am comunicat, sau nu..Care ne-au ramas in memorie cu ceva..Sau deloc..
Uneori, dupa unele intilniri, cu ginduri si sentimente, fie de la oameni reali, sau de la carti, ne retragem, si rememoram ce s-a intimplat, ca sa intelegem mai bine..Dupa care revenim la propriul nostru continuum..
Probabil ca fiecare intilnire cu un spirit mai mare decit al nostru ne da senzatia de libertate..Pentru ca, oriunde ne-am plimba, pe orice alei din acele lumi spirituale construite, ne regasim complet..Si mai descoperim inca, multe lucruri noi..Si atit de fascinante..E frumos, e mult, e pur, si e atit de adevarat..De asta traim, cred..
Iubim ce ne seamana..Sufletele care ne protejeaza..Si ne apara de haosul din ceilaltzi..

Friday, February 22, 2013

Plastic

Traim intr-o societate de consum..Traim cu viteza, tot..Traim comercial, pentru nu mai avem timp sa fim autentici..Nu mai avem timp sa elaboram lucruri mai naturale, ci doar preluam din imprejururi toate gesturile, atitudinile, chiar mimicile, care ne vin de la marea masa de “ceilalti”..In care vrem sa ne incadram, si noi..
Azi totul e prefabricat, produs in serie mare..Inclusiv sentimentele..Din plastic..

Monday, February 18, 2013

Sperantze


Viata ne e un sir de pasi, si de intimplari..O succesiune de secventze traite sub imperiul unor stari, sau ale unor sentimente..Si viata ne e asa de plina de anotimpuri, care se succed mai repede, si mai intens..Care calde, si pline de sperantze, care reci si tacute..
Orasul din mintea mea a iesit din ghetzuri..E la fel de calm, dar, parca mai sincer si deschis..Ca si cind a inceput o alta viatza..Si ne induce, si noua, printre imaginile fabuloase ale peisajelor lui, o sperantza..Pastrata atita timp..
Vezi tu, noi n-am stiut niciodata cit de mult ar putea sa ne surprinda vechiul si nostalgicul oras..Pentru ca l-am crezut la fel de identic cu el insushi, prin timp..Poate pentru ca mintea noastra nu a putut sa-si gaseasca o explicatie rationala la ce am trait, la cite schimbari am vazut, si nu am inteles..Si asta e o lectie buna pentru noi, de fapt..Pentru ca noi nu ne-am putea schimba atit de mult..Noi am fi ramas intr-un anotimp perpetuu.. Din comoditate..
Poate ca si lumile noastre si-au pastrat flexibilitatea..E posibil..Poate ca avem, undeva, in noi, resurse la fel de mari cit ale orasului..Dar, nedescoperite..Nestiute..Comori de sperantze ingropate, undeva, in suflet..

Dezghetzari

Zborul e o metafora pentru eliberare..Ca atunci cind iti desfaci legaturile de trecut, de durerile unor timpuri care ti-au fost construite, artificial..Ca atunci cind lasi in urma atitea siruri de neplaceri, si iti cauti, in spatiu si timp, alte traiectorii..Stiu ca e bine sa mai privim spre trecut, dar doar ca sa evitam greselile facute, cindva..
Ma gindeam la iarna, si cum asteptam sa plece, sa se duca inapoi in spatiul ei rece..De atita frig o sa se congeleze si ea, pe drumul de aici spre vid..Unde ii e locul..Poate asa o sa ne lase in pace anul ce vine..
De la ultimul ger am visat la primavara..Am vazut in imaginatie un cer albastru, un soare cald, si un verde obsedant..Crud si tinar-autentic..Ca o sperantza datatoare de energii cosmice..O, da, vreau sa uit de iarna asta, ca de durerile trecutului..Sa plece, sa dispara toate, si sa ne inunde lumina si zimbetele prietenoase ale timpului..
Mai tin minte cit de mult imi placeau adevarurile spuse cu entuziasm adolescentin..Si plimbarile pe sub teii orasului celui insingurat..Si chipurile cele pline de grimase, si trairi..Si gesturile pline de o viata autentica, care cautau un moment de intelegere, ca sa explodeze tacut si luxuriant, ca intr-o gradina a extazurilor schimbarilor..Cit de frumos..
Bine, multe din acele trairi vor reveni odata..Impreuna cu toate viziunile noastre solare..Cu gustul dulce acrisor al redescoperirii sentimentelor celorlalti..Cu pulsul vietii renascute de dupa cei 1000 de ani de glaciatziuni nemeritate..Vom fi iar, impreuna, sa ne plimbam pe aleile luminilor..Cele cindva pline de cristale de gheatza, prin care se reflectau luminile colorate ale beculetzelor brazilor impodobitzi..Luminile altor timpuri, si altor sentimente inghetzate..

Sunday, February 17, 2013

Cardinalul multimii prostiilor

Nu inteleg cum astazi 2013 AD, cind technologia, si descoperirile sint la ordinea zilei, cind sintem bombardatzi cu cantitatzi cosmice de informatii, cind trebuie sa memoram si sa prelucram atitea date, mai exista proshti, si prostie? Si inca citi, si inca in ce posturi..Mda..Probabil ca Zeul Prostilor are cea mai fabuloasa imaginatzie, de a construit o atitia proshti, care pot face o infinitate de prostii..Bine, ok, sint multe puncte de vedere, adica na, stiintific nu poti defini prostia in mod riguros..Si atunci..
In matematici, cardinalul unei multzimi este numarul elementelor din acea multzime..Si exista si un cardinal al unor multimi infinite..Adica mai multe..Functie de "tipul" de infinit al respectivei multzimi..Ei bine, cred ca cardinalul multimii prostiilor e mult mai mare decit orice..Sau, cine stie? Ca prostia asta iese din orice bariere imaginate..Sau imaginabile..Cred..

Impact cosmic


Daca ai avea o nava spatziala, unde ai calatori?
Daca ai avea o masina a timpului, ce viitor, sau trecut, ai vrea sa vizitezi? Cu cine ai vrea sa te intilnesti? Crezi ca ai fi pregatit pentru asta?
Daca ai putea sa schimbi ceva, orice, ce ai schimba? La tine, sau la ceilalti? In ce fel de lume ai vrea sa traiesti?
Se pare ca rareori ne punem intrebari interesante..Poate doar atunci cind traim experientze ce ne depasesc rutina..
Am vazut zilele astea niste fenomene cosmice rare..Niste bolovani spatziali, mai mari, au intrat in atmosfera, cu viteze relativ mici, de doar 44 de ori viteza sunetului, au ars datorita frecarilor cu aerul, luminind puternic, si au disparut, lasind pe cer dire lungi de fum, si nori..Pentru noi a fost nemaivazut, unic, si incredibil..Ma gindeam ce s-ar fi intimplat daca acele bucati de materie ar fi fost de 1000 de ori mai mari? Am mai fi trait sa mai vedem urmatorul rasarit? Cine stie..Bine, probabilitatea ca Terra sa fie lovita de un meteor mai mare e infinit mica..Fenomenele astea sint rare in istoria planetei..Dar exista, si oricind se pot intimpla..Desi acuma, am inteles ca se cauta o strategie pentru a indeparta corpurile ceresti ce, eventual, ar amenintza pamintul.. O metoda de a le devia traiectoria..Ceea ce cred ca e relativ simplu..Trebuie doar sa avem citeva technologii mai avansate..Solutiile exista, trebuie gasite doar felul de a fi aplicate..
Bine, ceea ce am vazut noi au fost niste firimituri cosmice..Iti inchipui cit de mare e Pamintul? Sau Sistemul Solar, sau Galaxia noastra proprie, Calea Lactee? Sau Universul? Cred ca nu putem concepe dimensiunile, pentru ca ne ies din orice perceptie..Sint prea mari..
Un exemplu http://www.youtube.com/watch?v=kJoMDq4AyLc ..La aterizare, reporterul, inca uimit de ce a vazut a spus ca, daca cei care ne conduc ar avea o asa experientza, lumea ar arata altfel..Si e corect..
Domnul Sagan spunea ca Universul e indiferent..Fata de noi..Noi, fata de el, nu..

Saturday, February 16, 2013

Uitari

Tu cum iti imaginezi ca iti traiesti viata? Cum iti vezi zilele ce vin? Ce iti vezi ca sperantze indeplinite?
Eu nu stiu cine am fost, si cine sint, inca..Stiu doar ca am am avut unele viziuni, ale unor timpuri..Care au fost..
Daca ar putea exploda acele trairi, cum ar fi, acum? Cit romantism am mai readuce, aici?Romantism din acela uitat, dar atit de autentic, ca in povestile nespuse?
Daca eu iubesc, sau tu iubesti, e ca sa retraim intr-un fel de romantism desuet, ca intr-o amintire, un fel de sentiment, peste timp..
Habar n-am cine am mai devenit..Mai tin minte doar cit de frumos era..

Cum a fost

Armoniile au venit, si m-au inconjurat, ca sa ma simt, cumva, ca fac parte din treceri..Din trecerile celorlalti.. Simplu..
Iarna nu a inghetzat totul, de tot..A mai ramas, un timp..Ca sa ne aduca aminte de atitea..De cite nu am putut uita..Mai tii minte? Cum era?
Atunci, pe cind eram altfel si noi, lucrurile erau, si ele, altfel..Intr-un, cu totul, alt fel..Mai subtil, si sublim, simultan..
Cind inchizi ochii iti vezi altfel viata, si amintirile..Si iti imaginezi cum ai fi trait, daca toate ar fi fost diferite..
Drumul de vineri seara, catre puncte din spatziu si timp..Un dus intors de undeva catre alt undeva..O plecare, o origine de timp, o intoarcere, un spatziu dreptunghiular, ca o proiectzie dintr-un centru galactic..O intoarcere ca o revenire spre originile senzatziilor timpurilor..O calmare a transelor eurilor..
Imi aduc aminte de petrecerile anotimpurilor adolescentzei..Cind ma dureau trairile nestiute ale celorlalti mai mult decit ale mele..Si cind imi vedeam colapsul propriilor mele trairi, anihilate de indiferentzele dimprejur.. Simplu..Nu stiu..Zeii mei, cei neclari, se inecau in fluid..Trasi la fundul fluidului social de tot felul de fiintze fara adevar, si constiintza..Inecati in nestiut..Intr-un fluid anost, in care inotau cei fara de sens..Si fara nici un fel de imaginatie..Asta era cel mai dureros..

Tacerile dintre euri

Cind iubim, ne transformam..Si ni se transforma si perceptiile..Vedem totul altfel, in alte lumini..E normal..
Viata noastra ne pune fata in fata cu atitea situatii..Carora le gasim, sau nu, solutii..Dar ne depasim momentele, si continuam..
Eu nu am stiut niciodata sa trec peste propria mea timiditate..Chiar daca, in multe momente am parut curajos, sau tenace..Am facut-o doar ca sa imi pot arata mie ca stiu sa imi depasesc inhibitiile..Chiar, daca, undeva, ele mi-au ramas alaturi, permanent..
Sint profund timid, si cred ca asa am sa mor..E in firea mea..Si in firea lucrurilor..Am ramas, intr-un fel, sub sistemul de valori care mi s-a impus, si pe care l-am acceptat ca fiind parte din mine.. Ca un fel umil de a accepta ierarhiile venite, de sus, dintr-un sistem/parte a unor armonii universale..
Stiu, acum traiesc intr-o alta lume..Cu alte atitudini..Pe care, si eu le pot avea, asta nu e complicat..Si pot si eu demonstra ca pot deveni altul in lumea asta..Chiar daca mi s-a parut, cumva, nenatural..Dar am putut, si am demonstrat..Bine..Ca sa ce? Ca sa demonstrez ca mi-am depasit conditia? Cine stie? Poate ca da, sau poate doar pentru ca sa ma adaptez, si sa supravietuiesc..Ca sa trec de oboseala, de stress, de reactii, de oameni, de timp..Nu stiu..Ca sa..

Valentine's

Lumea ori e in extaz, ori in dezgust, vad, ca e Valentine's..De parca ar conta..
Dom'le, e simplu..O sarbatoare e ceva asa, social..O data din calendar, in care, societatea aniverseaza ceva.. Nu stiu ce..Dar ceva..Si noi ne bucuram, si sintem altfel..Adica avem si costum special, si zimbete, si vorbe dragutze, si mimici de copii naivi, si gesturi teatralo-comice, si sinceritatzi ridicole..Ma rog..
Avem la vedere un eu, care sa aduca, pe viu, o parte adevarata, si sincera, din noi..Ce e rau in asta? Doar astia sintem, cu bune, si rele..
Si ne aniversam, cumva, pasiunile, zilnic, prin felul nostru de a fi..Cred..Ca doar nu ne transformam peste noapte, si devenim niste amantzi fabuloshi exact in ziua de Valentine's..Na..Ca doar nu sintem robotizatzi si setatzi a deveni altceva, la data fixa..
Mie mi se pare Valentine's o zi incredibila..Bine, fie si ca e venita trans-oceanic, cumva..Dar e..Si aici, si acum..Acum, mai ales cind in lume se propaga prostia si sinistro-scirboseniile sub toate formele, prin media, in special..In lumea asta, in care apocalipsele sint aproape zilnice..
E simplu..Am inghitzit atitea anotimpuri apocaliptice, ca ni s-a acrit..Si vrem ceva simplu, placut, direct, si spus din suflet..Fara ipocrizii si rinjete..Ceva pentru eul nostru atit de sensibil..
Nu crezi ca meritam si noi o zi pentru a celebra iubirea? Oricare ar fi acea zi?
De aia spun, hai sa uitam, sa ne amintim de ce a fost atit de frumos, si sa celebram asa cum am facut-o si de Craciun..Sa ne mai amintim ca nu sintem singuri, si ca meritam o picatura de iubire..Cit de mica, dar fabulos de adevarata..Sa iubim, ca, altfel..

Perceptiile insingurarilor

Spuneam despre gusturi..Toate momentele au "gustul" lor specific, poate..Asa cum au si un miros-aroma asociate..Cel putin, amitirile sint pline, de gusturi, mirosuri, filmuletze mai clare, sau mai shterse..
Legaturile din mintea noastra sint, de fapt, mai complicate..O amintire frumoasa este o lume intreaga..E un univers de senzatii placute, calde si luminoase, care se desfasoara, ca un slide-show, in felii de realitati dorite, cumva.. Culorile si formele se mai amesteca cu luminile si atingerile..Si cu detaliile..Unele se mai pot distinge, clar, printre atitea linii-contururi diluate in timp..Unele..Altele parca au ramas asa, proiectate pe ecranul memoriei timpului, statice, de cind ultimul virtej al amintirilor a mai trecut pe aici..
Am uitat, si eu, multe..Mi se mai intimpla..Mi s-a mai intimplat..Pentru ca, uneori am zburat prea jos, sau prea sus.. E scuzabil, cred..

Friday, February 15, 2013

Degustari

Noi, oamenii sintem sisteme..Normal ca sintem, ca de ce sa nu fim sisteme, si sa ne declaram sisteme, ca sa sune stiintific, si asa, misterios? Bun.. Sintem sisteme care contin mecanisme foarte-foarte fine si delicate, si atit de mici, si de multe, si de legate unele de altele, si care ne fac sa ne simtim atit de pretiosi..De fapt, sintem pretiosi, asa cum e toata viata de pe Terra..Si fiecare sintem unici, in pretziozitatea noastra proprie..
Si, ca sisteme independente, avem si organe de simtz..Cu care receptam temperatura, lumina-formele-culorile, gustul, etcetc..Buun..Simtul specific "gust" ne e unul foarte-foarte apropiat..Pentru ca gustam sa vedem cum e materia comestibila pe "dinauntru"..Si cit de bine, sau nu, ne face daca o bagam in organism sa o digeram..Bine, "gustul" poate si sa ne diferentieze pe unii de altii, cind vorbim metaforic..
Am fost, mai demult, in studentia mea cea paupera si cam neplacuta, la o practica in productzie la santierul naval din Constanta..Si, acolo, printre multe lucruri interesante la care am luat parte cu elan, a fost si o degustare de vinuri..Acuma, ce vinuri, adica branduri-calitatzi-caracteristici am incercat acolo sa descoperim, asta nu mai tzin minte, pentru ca, na..Multe soiuri, afara cald, veselie, discutzii, fete dragutze..Ni s-au amestecat toate, si, e normal ca am uitat detaliile pur stiintifice si specifice..Dar mai tin minte cite ceva..
Asa..Vinul se toarna in pahar cam 2-3 degete, parca, de catre o femeie (normal, ca doar e o chestie de finetze), dupa care celelalte actiuni vin asa, un pic ritualic..Bun..Iei paharul, te uiti cu un ochi ultracritic la el, asa cum te-ai uita la cineva care iti datoreaza bani, si tinind paharul de picior (e pahar cu picior, ca sa il poti apuca cu 2-3 deshte) il ridici si privesti prin el un bec, lustra, neon, ceva, (o sursa de lumina rezonabila, dar nu lanterna sau bricheta), apoi rotesti lichidul ca sa vezi daca n-are ceva forme de viata prin el (un crocodil, dinozaur, hipopotam, sau licheni-molushte), il invirtzi asa pina il ametzesti, dupa care incepi sa bei..Iei o inghitzitura, si, functie de situatie, te strimbi ca si cum ai vomita, saaau, te extaziezi..Functie de context, si interese..Asta la exterior, ca in gura, vinul trece pe la toate papilele valabile, si iti arata arome, finetzuri care exista in realitate, sau doar in fisha technica:))..
Bine, tre'sa fii cunoscator, cica, sa simti toate chestiile alea care sint in vin..Pentru barbati cred ca e mai importanta taria..Nu ca n-ar fi si pentru femei, dar, asa vorbind practic, fiecare cauta ceva anume, cred..
Si asa, din degustare in degustare atingi un nivel de ametzeala rezonabil, cind incepi sa spui, de fapt, ce crezi, cu sinceritate, despre toate..Si asta nu se recomanda in lumea noastra ipocrita..
Desi, asa, in general, alcoolul te ajuta de multe ori..Adica iti acopera gindurile cele realist-negre cu iluzii colorate si vesele..E ca un fel de prieten, care te menajeaza, si iti vorbeste calm-placut si despre alte lumi.. Si asta chiar atunci cind ai nevoie cel mai mult de asta..E aproape de suflet, mult mai aproape decit ti-ar fi fost cineva vreodata..Dar, si "apropierea" asta trebuie facuta cu moderatzie, cum spun reclamele..Desi, in fine, sint multe puncte de vedere:))

Convergent spre adevar


Adevarul unor situatii, realitati, etc, trebuie sa-l citesti printre cuvinte, imagini, gesturi, atitudini..Pentru ca pe el, pe adevar, adica singura realitate autentica, de fapt, nu ti-l spune, sau arata, absolut nimeni..Nici macar nu ti-l sugereaza..Trebuie sa-l descoperi singur, facind o munca de detectiv specialist..Aduni toate informatiile, le separi intre ele, le aranjezi in ordinea importantei, le periezi, clasezi, aranjezi, lustruiesti, rearanjezi, re-evaluezi , updatezi, orientezi, bagatelizezi (asta e din alt articol, mi-a scapat), analizezi&sintetizezi, proiectezi, etc-ezi, dupa care, asa ca un connoisseur in toate artele (inclusiv in cea a degustarilor vinurilor-chiar, cu degustari de vin cre’ca scriu un post ca e fffff interesant ca experienta de viata), asa, te duci un pas in spate, si admiri, cum ziceam, ca un cunoscator (l-am denumit pe franceza, desi e un termen intrat si prin engleza), admiri intregul, sa vezi daca e in echilibru (un echilibru metaforic, adica, sa nu fie ceva prea mult-uite alta idee de post)..Si dupa ce il admiri, asa, ca opera de arta, pe urma il citesti/studiezi de mai multe ori, si il lasi sa ti se invirta prin subconstient, ca sa se lege logic de celelalte chestii care alearga si ele prin subconstient, pina se formeaza trenuletze de idei si notiuni..Dupa care, treci la alte informatii, analize, sinteze, memorari, etc, si le inveti si pe astea..Si tot asa..
Facem tot efortul asta, pentru ca in realitate, adevarurile sint amestecate cu minciuni (spuse cu intentie, sau din prostie), cu multe aparentze, iluzii, etc..Sa revenim, cum ziceam, adevarul e cel pe care il vrem ca ipoteza pentru toate rationamentele noastre..Chiar daca ne e spus pe tonuri diferite, sau urlat, tzipat, cu voce gijiita, joasa, ori stridenta (desi pe mine ma afecteaza ffff tare sinistroseniile din vocile unora)..
Adevarul ne poate lovi, uneori..Dar e mai sanatos asa..
Doua chestii tin minte de la logica matematica..Cica adevar poate sa implice fals, pe cind fals nu poate implica adevar, niciodata..Asta e technic, desi pare, asa filosofica..Hm..

Sunday, February 10, 2013

Amprentele eurilor

Sint atitea..Stiute, si nestiute..In gindurile si simturile noastre..Care ne fac unici..
Ce iti provoaca risul? Dar tristetea? Pentru ca, fiecare avem alte reactii la intimplarile vietii..Tin minte ca, de multe ori eram privit ciudat de multi, ca nu faceam corp comun cu ei, reactiile si viziunile lor..In fine, multi vedeau teribilismul, si spiritul de turma foarte actual, si modern..Cu toate grobianismele posibile si imposibile..
Si, pe urma, am vazut, ca si ceilalti, asa zis "maturi" si elaborati, erau, cumva, tot din aceeasi specie, doar aparent diferitzi..Multi imi spuneau, arogant, in urma unor discutii in care le cam demontam tot sistemul lor fragil de valori, eu nefiind un specialist de fapt, imi spuneau, asa, privindu-ma ca pe un novice: ce stii tu?..De parca el/ea ar fi stiut tot, absolut, de cind a inceput istoria scrisa a lumii..Sa fim seriosi..Tot ce stim e, pe masura ce ne adincim in cunoastere, si pe masura ce ni se arata miliarde de fetze noi ale cunoasterii, e, de fapt, ca stim cam nimic, despre nimic..Iar atitudinea aroganta a lor, am descoperit mai tirziu, era o forma de autoprotectie, de a incerca sa-mi arate ca, de fapt el/ea, imi sint superiori..Cu ce anume, asta nu se specifica.. Superiori, asa in general..Ei construiau perdele de ceatza din chestii care sa para misterioase, nepenetrabile de mintea altcuiva..Na, nu te jucai cu ei/ele..Pentru ca se credeau singurii initziatzi..
Si am inghitzit atitudinile astea de atot-stiutori de la multa lume..Ca sa imi dau seama, dupa toate, ca e atita prostie, de fapt, in spate..Ca-s iluzii construite, unele inteligent, dupa care, unii se ascund..Asa, ca vrajitorul din tinutul numit Oz..O pacaleala, spus direct..Un truc bun de bilci..Sau la un muzeu, al deturnarilor atentziilor..
Eurile lor aveau amprente diferite de ale mele, sau ale celorlaltzi..In mod atit de urias diferite..Ca intre minus, si plus infinit..

Cautari


Se spune ca raminem copii toata viata..Pentru ca vedem continuu lucruri noi, invatam, memoram, actionam, apoi invatam iar..Ne invirtim in cercul determinarilor..Ne schimbam, evoluind..
De asta am si scris pe blogul asta..Ca sa incerc sa inteleg anumite lucruri, asa, in joaca, cum fac copiii..Bine, am spus si despre spatiu, timp, matematici, stiintze, tot asa incercind sa vedem lucrurile din cit mai multe puncte de vedere..Cum o facem cu obiectele in 3D; ne rotim imprejur, pina ni se formeaza o imagine mentala..
Tin minte, cind eram mic, mai incercam sa aflu lucruri intrebind pe cei asa zis "maturi"..Care, de multe ori raspundeau complet aiurea, si total pe dinafara..Iar eu le invatam, acele lucruri asa cum le auzeam..Le inregistram..Un unchi de-al meu mi-a zis, asa, la misto, ca la incheietura miinii am, inauntru, paie..Si asa am crezut mult timp..Ma miram doar ca nu fosnesc, sau scirtziie..In fine..
Sintem fiintze fragile, si complet naive..Si care invata..Si care, uneori, nu au noroc de profesori buni..Se mai intimpla..O fi vina sistemului ala..Sau a astuia..Sau a tuturor sistemelor, ca e asa o varza, peste tot..

Saturday, February 9, 2013

Scenariu


Ce ar fi miine, daca, in loc de albastru, cerul ar fi verde..Iar iarba, albastra? Sau daca 1 si cu 1 ar fi orice altceva decit 2? Sau, daca ceilalti ar fi sinceri si prietenosi?
Ce ar fi daca, de miine,  lumea ar lasa ipocriziile, si intentziile ascunse, si goana dupa bani? Ce ar fi daca nu am mai imbatrini?
Stiu, sint ratziuni pentru care toate se intimpla exact cum se intimpla azi..Si totusi..What if? Ar fi posibil?

Friday, February 8, 2013

Sentimentele androizilor

Unele dintre spirale se invirt in cercuri..Care se invirt in spirale..Care se invirt in cercuri, sau in alte spirale.. Toate se misca pe arce de timp, si spatziu..Si se transforma..
Uneori ma gindesc daca nu m-am trezit, cindva, intr-un trecut, intr-o lume diferita..Intr-un viitor plin de nedeterminari..Departat..Prea..
E mult de spus..De fapt, atitea intimplari ma faceau sa ma intreb asta..Pentru ca niciodata nu am avut sentimentul unei cit de mici stabilitatzi..Toate curgeau imprejur cu viteze, de la cele mai mici, la cele cosmice..

Fara raspunsuri

Cine sintem, cine sint eu, cine sint ceilalti? De ce, daca am aparut, va trebui sa dispar? De ce nu putem trai mai multe vieti, si mai pline?
De unde vine Universul? Unde se duce? De ce e construit asa? De ce unele legi ale naturii ne sint accesibile, si altele nu? Noi de ce nu putem intelege mai mult?
Cit fac un infinit plus un infinit? Dar un infinit minus un infinit? De ce toate vin din infinit, si se intorc inapoi?

Thursday, February 7, 2013

Egocentrism, Altruism, si celelalte


Inainte, pe vremea lui Ceashca, valorile erau inversate, in societate..Adica ce era normal prin alte locuri, mai civilizate, la noi era anormal..Si invers..
Spun asta, pentru ca, atunci societatea incerca sa ne bage in cap, cu fortza, ca e bine sa fii altruist, optimist, materialist-leninist, etc..Deci, ca persoane, eram educati sa facem bine pentru altii, pentru societate, mai intii, si apoi sa ne facem si noua bine..Asa era atunci, si, noi, crescind si adaptindu-ne la cerintele acelea sociale, am incercat sa invatam sa fim asa cum ni se cerea..Bine..
Astazi e invers..Adica daca doar incerci sa mai fii altruist, sau sa faci bine, risti enorm..Societatea si-a schimbat, se pare, valorile si prioritatile, si cere altceva..Azi e bine sa fii orientat in primul rind pe tine, tu sa fii cel mai important..Adica sa fii egocentric..Si cu cit mai autist, cu atit mai bine..Sa iti vezi de interesele si grijile tale, izolindu-le, cumva de contextual socio-economic..Sa nu prea privesti imprejur, si sa nu iesi din patratica ta..
Si daca vei face toate astea, lumea iti va zimbi, de plastic, bineinteles, sit te va accepta..Altfel, daca vei incerca sa faci un bine altcuiva, nu se stie..S-ar putea sa fii intimpinat cu figuri dezgustate..Sau chiar ostile..
Cica faptele bune nu ramin nepedepsite..Acuma depinde si de cum priveste fiecare ideea de “bun”, “bine”, etc..

Tuesday, February 5, 2013

Robot driver


Vreau sa vina mai repede, primavara..Am obosit de cita iarna am inghitzit..Dimineatza, masina e congelata, ca un fel de frigider cu rotzi..Plus ca ricii gheatza de pe parbriz, dupa ce am dat deoparte tot muntele de zapada..Drumurile aluneca, si traficul e plin de cretini..Ma rog..Dimineatza e bezna, si pe drum iau in freza lumini de la toate farurile planetei..Mi-a ajuns..Vreau si eu o masina cu sofer robot, de aia de experimenteaza Google, si, acuma, mai nou, cica si gigantzii auto..Sa speram..Vreau si eu, dimineatza sa ma urc in masina, si sa ma conduca singura, complet autonoma, in sigurantza spre job..Sa stau si eu in dreapta, si sa ma uit la peisaj, relaxat..Si sa nu-mi pese de ceilalti soferi..Sau de robotzii lor..Ha..

Cuvinte si idei

Cica gramatica e grea..A limbii romane..Adevarul este ca-cam e..E plina plina plina de miliarde si catralioane de reguli cam absurde..Si acuma, unii dashteptzi, cica acade-mici-eni mai adauga inca alte reguli, la ea, ca nu erau suficiente..Ca cica sa se scrie cu i din a, ca pe vremurile de dinainte de comunism..Pai de ce sa nu scriem direct, in slavona, ca era un scris din vremuri mai patriotice..Si cu cit mai multe arhaisme, cu atit mai bine..Ca na..
Daca te uiti la limba populara, cea de pe strada, a evoluat si ea, in paralel..Ea nu e pompoasa, nu, e plina de libidinoshenii-scirboshenii sinistro-simpatice de te apuca depresia..Ma, rog, fiecare vorbeste, cica pe limba lui..Limba strazii, in schimb, e mult mai directa, si aplicata..Ei nu scriu cu i din i, in schimb folosesc c din k, si prescurtari, unele ingenioase, asa, ca in engleza americana..
Ma rog, fiecare cu punctele lui, de vedere, iar limba va evolua, natural, singura, ca sa devina un instrument eficient de comunicare..Altfel, de ce am mai folosi-o? Nu?
Altceva e mai trist..Nu felul in care unii folosesc limba..Ci faptul ca nu spun nimic, cu ea..Invelesc in multe cuvinte, niste nimicuri, mai mari, sau mai mici..A, sau poate spun..Chestii despre ei, si egoul lor..Se poate.. Asta da..Pai, sintem post-post-post moderni..Si nu ne mai pasa de idei..Ca sint invechite..

Spectacol si iluzii

Imi place Eurovisionul..La nebunie..Pentru ca acolo nu e un concurs, sau ceva..Adica e si concurs, si vot geografic, pe bisericutze, e si manipulare, si impact intre orgolii..Dar, dincolo de toate astea, e muzica..E o incercare de a impresiona, artistic..E pasiune pura, si fundamentala..E o cursa nebuna de a atrage atentzia cit mai multora..E traire dusa la paroxism..E viatza adevarata, cred..
Bine, nu cistiga cel pe care eu, sau altii il considera cel mai bun..Dar asta nu conteaza..Nu, azi premiile nu iti arata valoarea..Cel mult, popularitatea..Mai important e omul, cel singur pe scena, si vibratzia armoniilor construite de o suma de sensibilitatzi..Trimisa, direct..Alaturi de, se putea, spectacolul iluziilor..
Bine, dar iluziile sint peste tot..

O amintire, undeva

Cica-credibilitatea ti-o faci metodic..Raspunzind la cit mai multe intrebari absurde..Pe care ti le pune viata..Atunci cind iti da o pauza..Sau iti lasa impresia asta..
Stii, anotimpurile, asa, in general, sint stari de spirit..Pe mine m-a lovit asa o viziune de primavara direct in freza..Am inceput iar sa ma plimb prin locurile cu lumina..Sper sa dureze senzatia asta..Pentru ca, daca iar pic in nas direct in realitate, o sa fiu iar ko un timp..Si nu e cazul..Ca mai sint agoniile, 1 pe zi, dar mai avem si lansatoare de optimism..Plus ca ne mai urcam in nave, si mai facem o vizita si prin alte spatzii, unde anotimpurile sint, toate, pozitive..Fara exceptie..Indubitabil, si, evident, irefutabil:))

Vector


Se spune ca zborul e inascut..E ca un talent..Nu oricine poate zbura..Foarte multi simuleaza zborul..Degeaba, pentru ca se vede..E foarte clar..
Te poti educa, poti invata..Poti lua lectii de pilotaj de la zburatorii de elita..Poti exersa, experimenta..Poti chiar sa decolezi, si sa faci loopinguri, si tot felul de forme, pe cer..Poti impresiona lumea cu dexteritatile tale.. Sau poti construi universuri aparent palpabile, din cuvinte, si imagini miscatoare..Dar asta nu e zbor..E un divertisment..Ca sa zbori trebuie sa traiesti printre lumile alea, de sus..Tot timpul..Si doar, asa, uneori, sa mai aterizezi..
Se spune ca zburatorii adevarati sint acolo, chiar daca, fizic, sint aici..Si se mai spune ca zburatorii adevarati nu se intorc niciodata inapoi..Nu, ei au mai aterizat pe unele planete, ca sa aiba de unde decola, iar..Dar nu au mers niciodata pe aceleasi traiectorii..Si se mai spune ca toti cauta ceva..Dar ce anume, asta e un mister mare, si greu, si vechi de cind exista ei, si pe care nu l-a descoperit nimeni..Pentru ca niciunul nu s-a intors, de acolo..Pentru ca, daca s-ar fi intors, ar fi redevenit altceva..Si asta e sub demnitatea lui de zburator..
Bine, sint multe legende care spun baliverne despre zburatori..Pina acuma, niciuna nu s-a demonstrat.. Si multi mincinosi s-au declarat zburatori, si au dat interviuri prin ziare, si la tv-uri, clamind, si facind teorii sinistro puerile despre cum si ce pot ei, sa faca..Unii dintre clovnii astia au ajuns celebri..Chiar daca nu au convins, vreodata, pe cineva..

Monday, February 4, 2013

Clar atemporal


Uneori mai uitam de noi..Uitam de trecut, de viitor, de oameni, de amintiri, de orice..Ne traim o mahmureala confuza, ca o ceatza care sterge toate contururile..Sintem ca nou-nascutzi..Eliberati de timp..Si ne simtim atit de bine, in noua noastra fiintza..Sintem pregatiti sa incepem iar..E atit de bine..Avem o energie infinita, si gata sa luptam, iar, cu oricine, si orice..Am revenit la originile fiintzei..

Plutiri paralele


Cind te uiti spre cer, vezi atitea..Ziua un ocean albastru..Si noaptea, un univers plin cu atitea lumini..Si te intrebi, cam cit de mult e dincolo de ce vezi..
M-au impresionat povestile celor care si-au pus, inaintea mea, atit de bine, aceleasi intrebari, si au cautat raspunsuri..
Stii, adevarurile te marcheaza..Atunci cind afli ceva, te schimbi..Devii altcineva..Si asa, continuu..Fiinta ta evolueaza intrebindu-se, si cautind sa afle, si sa inteleaga..
Lumea e un loc urias..Pe care il vezi, mai de sus, si mai de sus, tot timpul..Cunoasterea te inalta..Te ia pe o nava imaginara, si iti arata mai mult, si mai mult..
Depinde de tine doar, cit de sus vrei, si poti sa zbori..Si cit il lasi sa piloteze, pe acel copil din tine, care, uneori, te priveste cu ochi curiosi, si intrebatori..

Impreuna..


Orasul ti se invirte, uneori, prin minte..Detaliile se rotesc, imprejur, cu viteze diferite..Apoi se blocheaza, stau asa suspendate, si incep sa se miste inainte-inapoi, dreapta-stinga, sus, jos, in combinatii ilogice..Pe urma iar se rotesc cind intr-un sens, cind intr-altul..Ca intr-un film onirico-scifi-suprarealist..Printre peisajele cu miscari nedeterminate mai vezi zimbete, masti, grimase, si gesturi, care se desprind din cladiri, parca..Ca sa intre, apoi, in locurile lor pietrificate..Ca si cind ar fi asteptat 1000 de ani, in tacere, ca sa se manifeste..Ciudat..
Ce interesant ar fi fost sa putem calatori prin mintile marilor imaginativi..Si sa vedem acolo ceva sa ne marcheze pentru toata viata..De fapt, poate am si facut-o, fara sa ne dam seama..Sau constientizind ce vedeam, cumva, adica simtind destul de exact unde e linia de separatie intre lumile de afara, si cele de dinauntru..Dar asta, dupa un timp..Pentru ca, atunci, ne lasam dusi pe drumurile deschise de imaginatia acel-altui creator..Si ne placea..Ne aducea o durere-placere sa ii fim alaturi, sa il intelegem, si sa il lasam sa ne continue povestea..Ne placea sa il urmam prin toate trecerile lui..Sa il simtim deschis, cum spune, despre el, despre ce i s-a intimplat..Si sa traim, cu el, tot..Sa credem ce credea, sa gindim ce gindea, sa ii copiem miscarile, ca si cind ar fi ale noastre..Sa iubim impreuna, sa ne intristam impreuna..Sa il avem egal, model, ideal, prieten..El sa fie noi, intr-o identificare pina la detaliu..
Asta ni s-a intimplat cind am trait inauntrul unei opere adevarate..Fie ca era artistica, sau stiintifica..O creatie ce ne-a izbit sufletul..Sufletul nostru..Care, dupa impact s-a desfacut, parca, in miliarde de particule, ca sa se recompuna, iar, in alte moduri, mai complicate..Si uite asa am supravietuit acestor treceri atit de complicate, si de ravasitoare, prin gindurile si sentimentele atit de elaborate ale unor oameni..Care, unii, au trait atit de mult timp, inainte..Si, de care, cumva ne-am indragostit fara sa ne dam seama..Pentru ca, parte din ei, au trecut, automat, in noi..Si ne vorbesc, uneori, de acolo, din amintiri..Zimbind..
Vezi tu, semanam cu toti..Si toti intre ei..Si ne privim, fara sa sesizam..Ne zimbim, involuntar.. Firesc, si simplu..Fara sa stim ca intre noi ar putea fi atita timp..Si atita istorie..

Limitele trecerilor


 Oare timpul are si el un inceput si un sfirsit? Cine stie..Noi sintem prea mici ca sa ne punem intrebari asa mari, uneori..Pentru ca, chiar daca timpul s-ar sfirsi, cindva, noi nu vom mai fi sa vedem asta..Timpul se sfirseste doar pentru noi, cei muritori..
Am asa o stare de primavara, de nou, si de zbor prin spatii indepartate..Vreau sa fie soare, si cald, iar..Si sa am o vacantza de vreo 5000 de ani..Sa fac ce vreau..Si sa nu mai vad mecle de idioti si rai..Sa ma eliberez de toate constringerile..Sa ma plimb prin toate galaxiile, si sa imi caut prieteni noi..Sa visez cind vreau, ce vreau, cum vreau..Sa explorez cit mai mult..Sa caut sa inteleg mai bine, cum e cu creatia asta..Sa inteleg cum se combina lucrurile, ca sa dea un intreg echilibrat..Si sa cunosc iar alti oameni, sa schimbam idei, si impresii, si sa o iau, iar, la un drum nestiut..Tot inainte..
Oamenii confunda explorarile, cu calatoriile..Sint total diferite..Cind calatoresti ca un turist, esti un observator, doar..Te deplasezi in spatiu ca sa iti umpli mintea de peisaje, intimplari, si impresii..Pe cind, ca explorator, cercetezi..Cauti..Iti pastrezi mintea complet deschisa, ca sa absoarba posibile descoperiri..Iti folosesti toata educatia, imaginatia, si inteligentza, ca sa vezi, printre artefacte, legile care guverneaza fenomenele..Si felul in care sint construite legaturile dintre entitatzi..Esti un spirit care cauta sa recompuna intregurile, din bucati de materie, sau de informatie..
Acuma, trecerile noastre prin viata asta complicata sint, alternativ, cind excursii, cind explorari.. Sintem toti, intr-unul singur..Si exploratori, vizitatori, ginditori, artisti, mediocri cu accese de genialitate cind si cind.. Intr-un cuvint, trecatori..Prin timp..Printr-un timp atit de scurt, si de concentrat..

Mecanisme si masinarii


Lumina a mai desenat, iar, geometrii complicate, si schimbatoare, pe asfalt..A adunat, si a desfacut, apoi a combinat iar..Probabil ca a vrut sa ne arate ceva..Cum din formele 2D se pot crea stari 3D, si cum se pot readuce, asa, in joaca, multe din lumile trecuturilor..Sau ale variantelor de viitor..In fine, toate sint amestecate, ca in viatza..Nimic nu e clar..Cum e in stiintzele clar-exacte..Indubitabil si irefutabil..
Nu stiu, de multe ori cind incerc sa imi adun ideile, ca sa scriu ceva inteligibil, vad peisaje..Ca si cind as sta intr-un punct fix, si m-as roti, sa privesc imprejur, si as remarca detaliile..Sint asa, ca un fel de locuri construite atent, ca o combinatie intre ceva ce a existat, si ceva ce mintea mea si-ar fi dorit sa fi existat.. Cred.. Si parca toate detaliile astea sint pline de simboluri..Cu multe amintiri prin ele..Sau asa ceva.. Ce stiu, e ca atunci cind ma "plimb" printre ele, ideile-ginduri se construiesc mai usor in cuvinte..Care cuvinte refac mai usor imaginile unui fel de film..Care se reintoarce mai usor la idei..Si toate, impreuna, colaboreaza.. Se ajuta sa devina, asa, fiecare pe fiecare, ca niste robotzi complicati care invata, ca intr-un joc darwinist al evolutiei, sa se dezvolte, si sa mearga inainte..Asa, cum fac fiintzele vii..
Ma gindesc, uneori, la ce mecanisme complicate sintem, fiecare..Ce masinarie biologica fabuloasa e in spatele constiintei noastre..Si ce fragila e..Cit echilibru in toata combinatia asta de atomi, molecule, din care sintem construiti..Ce chestie..Cita precizie..Cita elaborare..Ce pacat ca dureaza atit de putin, in timp..Am merita mai mult..

Alte inceputuri


Ne jucam, de multe ori cu timpul, asa cum se joaca lumina cu umbra, intr-o zi insorita, printre crengi..Si ne traim experientele pline de detalii, cu un fel de importantza a cuiva care stie ca mai are timp..Un timp..Cit va mai fi ramas..
Iarna mai are putin..Si i se va umple clepsidra..Iar noi vom admira iar jocul albastru-verde-rosu-galben al unei tinere primaveri..Curind..Toate se vor transforma, ca in povesti, si vom vedea iar viatza cum explodeaza.. Si ne vom alatura, stingher la marea petrecere a reinvierilor..Si, poate, ne vom reevalua trecuturile, si o vom porni pe drumuri noi..Iar..
Uneori parca simtim prin aer armoniile spatiului de sus..Cele pe care le aud doar initiatii..Si ne patrund fericirile fluide prin toate colturile sufletului nostru..Cel atit de inghetzat de iernile atitor ani..Dar, sa nu cobim-ciobim-scrobim..Ca primavara sigur va veni..Si ce mai conteaza trecutul, oricare ar fi fost el?
Probabil ca si dansatorii profesionisti ai noului anotimp au inceput pregatirile..Acum isi exerseaza si zimbetele, si elegantzele din miscari..Ii preseaza si pe ei timpul, ca si pe noi..Plus asteptarile noastre..
E deja februarie..Mai e putin pina departe..Adica sintem mai aproape de a fi departe..Uite ce joc de cuvinte.. Aproape sau departe, conteaza si dinstantza dintre noi..Cit de mult ne-a apropiat iarna asta de noi insine..Si de a intzelege cumva, cum sa mai micsoram spatiile dintre suflete..Cred..Sau..
Dap, ne jucam cu cuvintele, pentru ca ne place ca va veni iar domnisoara primavara, curind..Cu haine verzi si priviri cu soareeeeeeeeee..Mult..
Curios, pina acum parca mi-ar fi placut toamna, mai mult..Cred ca m-am schimbat..O fi probabil pentru ca m-am nascut intr-o zi de sfirsit de primavara..Cine stie? Sau poate pentru ca am invatat, cred, sa iubesc ce va veni, mai mult decit ce s-a dus..Poate..Cu "P" capital..Ca cel din Primavara..Ea, cea care ne va arata iar cum sa traim altfel..Mai frumos, mai optimist, nu stiu..Ceva asa..

Saturday, February 2, 2013

Festiv, cumva

Aveam, in liceu, tot felul de colegi..Si colege..Unii mai expansivi, altii mai timizi, dar obligati sa coopereze.. Cumva..
Tin minte unele petreceri pe care le faceam, cu ceilalti colegi, si profesori..Cred ca am mai povestit asta, dar, unele au un haz nebun..
Dupa bacalaureat am plecat, tot liceul, sa sarbatorim..Si am mers undeva intr-o padure, se cheama Girboavele, un loc foarte frumos, linistit, in nordul Galatiului..Eram toate cele 5 clase de la LVA, si profesorii..Totul fusese aranjat de parintii unor elevi, directori prin combinat la vremea aceea..Bun..
Ajungem acolo, dupa o calatorie neasteptata cu busul, coborim, ne aranjam tzinutele, ne mai holbam unii la altzii sa vedem de cine mai ridem, dupa care plecam spre sala de petrecere..Ne asezam pe locuri, pe clase, simetric, admiram sala, aranjarea meselor, etc etc, si asteptam..Domnii profi s-au asezat si ei la mesele lor, am mai conversat, am mai birfit (mai mult altii, ca eu nu prea stiam ce si cum), dupa care incepem..
Domnul director S se ridica, si incepe spiciul: Domnilor Profesori, Stimati absolventi, Doamnelor si Domnilor.. Dupa care bang, se stinge lumina, datorita pentru ca unei pene ce curent..Bezna totala, ca la eclipsa..Se aud murmure in sala, lumina e tot lipsa..Imi trece un gind prin cap..Zic, ce-ar fi daca as lua rosia din farfuria mea proprie si i-as trimite-o cu dedicatzie, cu viteza, domnului director, direct in freza? Ca tot e intuneric, si nu se stie, cine ce cum a expediat-o? Si pe urma pot sa iau rosia din farfuria unui comesean si sa mi-o pun in farfuria mea, asa ca sa nu se poata determina cine a fost expeditorul:)) Bine, daca e sa analizam ca in romanele politziste, ei ar fi descoperit tot, doar analizind amprentele de pe rosie..Dar asa, de amorul artei, cum ar fi fost sa fie atunci, acolo, o ploaie cu rosii, ordefuri, antreuri, etc spre masa profilor?:)) Cit era intuneric, ca pe urma, cind ar fi revenit lumina, toti ar fi pozat ca ingerashi..

Apropieri-departari

Ochi in ochi, nas in nas, vise in visuri..Stam toti impreuna, ingramaditi, ca in busul 9, care ne ducea, dimineatza, spre atitea destinatzii imateriale..Am avut pasiunea impusa a constringerilor..Am trait printre rasuflarile celorlalti, fara sa stim de ce..Am impartit cu generozitate atitea spatii, fara sa intelegem..Dar am continuat sa acceptam..
Am fost, sau sintem, fiintze sociale, si care au nevoie, ca de aer, de ceilaltzi..Cit de buni sau rai or fi fost, ei ne erau imprejur, si ii acceptam, de nevoie..Erau mediul nostru imediat, si deveneau parte si din viatza noastra, un timp..Si, cu ei, dar fara sa ne intrebe nimeni, a trebuit sa convietuim, cumva, si sa mergem inainte..
Eu nu prea am avut habar, niciodata, pe ce lume traiesc..Adica asa mi se repeta, si asta mi-a intrat in minte.. Ca dom'le fiecare e cum e, eu sint cum sint, si impreuna facem ceva..Ceva ce nu stia, cu exactitate, nimeni.. Dar era un ceva, ca o chestie, asa, impusa de social, si care trebuie sa continue..Cum, de ce, asta iesea din sfera preocuparilor..Era ca un dat, ceva-ul ala caruia toti trebuia sa ne supunem, fara sa comentam..
Asa, si noi impreuna eram un fel de parte-componenta a unui fel de mehlem social, balciz in reactzii, dar cu asteptari sociale atasate..Mari dom'le..Ca societatea avea sperantze in noi, ca intr-o generatzie ce va urma, si va face niste chestii la care ei n-au visat vreodata..Ma refer la noi, cei din liceu, de atunci..
Bine, noi ne traiam propriile nedeterminari, si cautari, asa cum o face orice fiintza..
Nu stiu, cele mai neobisnuite experientze erau cele cind faceam excursii, cu clasa, sau petreceri..Acolo lumea se elibera de constringeri, si devenea, cumva, mai real-umana..

Culori

Cica verdele e culoarea sperantzei..Ca vedem verde primavara, cind renaste, iar, a cita oara, natura..
Albastrul, se spune, e culoarea inaltului, a zborului, a cerului pe care il vede un pilot..Sau un visator..Desi, na, albastrul e si culoarea marii, si a amintirilor solare ale vacantzelor..Bun..
Poate ar fi trebuit sa o luam stiintifico-metodic cu analiza culorilor, in ordinea lor din spectrul curcubeului: ros, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet..Asa este, am fost pasionali, si am inceput cu ce ni s-a parut mai, mmm, imediat, mai cotidian..Pentru ca vedem albastrul si verde, tot timpul..Ma rog, toamna si iarna mai putin verde, mai mult alb-gri..In fine..
Bun, rosul, prima culoare din vizibil, desi e precedat de infrarosu..Dar rosul ramine, prima, oricum..Si asta e culoarea singelui, a pasiunii profunde, a iubirilor..E culoarea vietii interioare a unui artist..Rosul e vibratzie, rezonantza, fior, inimaginabilul din sentimentele noastre..E culoarea pompei care ne tine in viata..Rosul..
Orange e culoarea rotunda a portocalei..Care se rostogoleste, si ne coloreaza cu caldura, tot ce simtim..O culoare amestec, de rosu, si galben..Mai putin fierbinte decit rosul, dar care dureaza cit o viata..O culoare care ne echilibreaza sentimentele, si ne face constanti, si loiali propriilor noastre aspiratzii...Cred..
Galben e soarele, e sursa noastra primara de energie..E culoarea zeului datator de existentza..E culoarea vacantzelor, si a libertatzii de a face ce simtim..E un infinit de lumina, si de sperantze galactice..
Verde, cum am spus, e sperantza vietii, a reinvierii naturii, a reintoarcerii la fiintza reala, si la energiile proprii.. E ca o amintire a unui trecut imbatabil, si o culoare ce ne-a marcat supravietuirile..Avem in noi atita verde cit ne-a trebuit ca sa trecem peste atitea incercari, ale vietii..
Albastru..Domnul albastru, cel din ceruri, si mari..Culoarea adincimilor profunde, si ale inaltimilor infinite..E locul pe unde ne plimbam visurile..E idealul dorit..Spatiul cautat atit de mult..Locul in care ne eliberam de orice am trait, cindva, ca sa ne reconstruim eteric..E culoarea proiectiei noastre sublime, si felul in care ne-am visat, cindva..
Indiggo, e nedefinibil..E drumul spre violet, sau mov..E ca o copie, in oglinda, a eurilor, inca nestiute..E o simetrie, metodica, a felului in care am vazut lumea, cindva..Cred..
Violet este fiintza elaborata..E ce ne separa, de ceilalti..Meta-personalitatea proprie..E distantza dintre noi, cei de acum, si noi, cei din viitor.. E respectul fata de clasa superioara, spre care aspiram..Respectul fata de evolutia noastra..Si fata de viitor..
Culorile ne arata, cumva, cine sintem, ce fel gindim, ce ego-uri avem, si ce ne dorim..In culori ne vedem reflexiile, asa ca in oglinzile deformante..De acum, din viitor, din trecut..Oglinzile societatii..Sau ale propriilor euri..

Drumurile pasiunilor

Cea mai interesanta stare e cea de interiorizare, cred..Atunci cind lasi deoparte lumea, si plonjezi in fluidul fiintei tale, asa ca un scufundator profesionist..Si te duci asa, mai in adinc, cobori mai mult, si mai mult, si cercetezi..Iti trebuie un curaj nebun sa faci asta, si de asta e bine sa fii pregatit, pentru ca nu stii ce vei gasi acolo..Poate monstri, ca in Groapa Marianelor, poate comori ale piratilor, sau poate nave scufundate acum cine stie cit timp..Sau, altceva..Cine stie? Si pe drumul tau vezi foarte, foarte multe peisaje, vezi momente, si parca simti iar placerea revederii unor oameni..
Reintoarcerea la eul profund cere pasiune, dedicatie, si tenacitate..Nu oricine o poate face..E un efort urias, si, cum spuneam, un curaj nebun sa descoperi, sa te confrunti cu eurile tale, si sa semnezi cu ele un armistitiu.. Dar, sint ale tale, si constiinta te obliga..
Unii spun ca nu e bine sa traiesti din amintiri..Si ca tre'sa fii activ, si sa ai proiecte, sa visezi la chestii reale.. Ete na chestii reale..De unde atita "optimism" cind ai de-a face cu tot felul de bipezi, in fiecare zi? Iti trebuie si tie sa te retragi intr-un loc calm, si prietenos, ca sa iti mai revii..Un loc plin cu luminile trecutului..Ca prezentul..
Fiecare e managerul propriilor lui trairi, cumva..Si fiecare isi conduce ego-urile cu o anumita viteza, pe drumurile vietii..Dar ce te faci cind pasiunea apasa pe acceleratie? O lasi, sau o pui sa stea cuminte pe locul din dreapta soferului?

Puncte si coordonate


Societatea e un mosaic de oameni..De la cei mai buni, la cei mai rai..De toate felurile, culorile, capabilitatile..Si societatea ii cuprinde pe toti..Toti traind, mai mult sau mai putin impreuna, si trebuind sa-si faca viata, cumva suportabila..Ca atare, societatea a devenit un fel de mare bilci..Mare, mare de tot, cit sa-I cuprinda pe toti..Iar bilciul asta e construit pe o uriasa ipocrizie..Ceea ce ajuta, totusi..Ca altfel ar iesi o batalie generalizata, cu rezultate putin previzibile..
Si, cu toata ipocrizia asta, parca toti sint in razboi, cu toti..Parca s-a inasprit jungle sociala..Am vazut manifestari ale unor bipezi, care cu greu ar putea face parte din specia om..Iar a accepta o viata sociala cit de cit normal inseamna a-I taxa pe acei bipezi care o iau razna..Acuma, depinde de ce inseamna “normal”..Adica cit de mult putem tolera din agresivitatea sociala, asa in general, si cit de la 1..Pentru ca e greu, azi, sa te intelegi oral..Si, daca n-ar fi reguli, probabil ar fi o lipsa de reguli, cum zicea Caragiale..Si cind e lipsa, adica e un mare Nimic peste tot, atunci e posibil ca mari parti din afara sa patrunda si inauntru..
Viata e o mare calatorie prin bilciul-societate..In care mai intilnim oameni de la care copiem calitati, si de la care invatam sa evitam greseli pe care nu le-am facut inca..Dar oamenii deosebiti sint atit de rari, ca e un miracol ca-i putem intilni..Probabilitatea de a ni se intimpla miracole e ffffff mica, e mai aproape de Zero, decit de noi..