Cea mai interesanta stare e cea de interiorizare, cred..Atunci cind lasi deoparte lumea, si plonjezi in fluidul fiintei tale, asa ca un scufundator profesionist..Si te duci asa, mai in adinc, cobori mai mult, si mai mult, si cercetezi..Iti trebuie un curaj nebun sa faci asta, si de asta e bine sa fii pregatit, pentru ca nu stii ce vei gasi acolo..Poate monstri, ca in Groapa Marianelor, poate comori ale piratilor, sau poate nave scufundate acum cine stie cit timp..Sau, altceva..Cine stie? Si pe drumul tau vezi foarte, foarte multe peisaje, vezi momente, si parca simti iar placerea revederii unor oameni..
Reintoarcerea la eul profund cere pasiune, dedicatie, si tenacitate..Nu oricine o poate face..E un efort urias, si, cum spuneam, un curaj nebun sa descoperi, sa te confrunti cu eurile tale, si sa semnezi cu ele un armistitiu.. Dar, sint ale tale, si constiinta te obliga..
Unii spun ca nu e bine sa traiesti din amintiri..Si ca tre'sa fii activ, si sa ai proiecte, sa visezi la chestii reale.. Ete na chestii reale..De unde atita "optimism" cind ai de-a face cu tot felul de bipezi, in fiecare zi? Iti trebuie si tie sa te retragi intr-un loc calm, si prietenos, ca sa iti mai revii..Un loc plin cu luminile trecutului..Ca prezentul..
Fiecare e managerul propriilor lui trairi, cumva..Si fiecare isi conduce ego-urile cu o anumita viteza, pe drumurile vietii..Dar ce te faci cind pasiunea apasa pe acceleratie? O lasi, sau o pui sa stea cuminte pe locul din dreapta soferului?
No comments:
Post a Comment