Viata ne e un sir de pasi, si de intimplari..O succesiune de secventze traite sub imperiul unor stari, sau ale unor sentimente..Si viata ne e asa de plina de anotimpuri, care se succed mai repede, si mai intens..Care calde, si pline de sperantze, care reci si tacute..
Orasul din mintea mea a iesit din ghetzuri..E la fel de calm, dar, parca mai sincer si deschis..Ca si cind a inceput o alta viatza..Si ne induce, si noua, printre imaginile fabuloase ale peisajelor lui, o sperantza..Pastrata atita timp..
Vezi tu, noi n-am stiut niciodata cit de mult ar putea sa ne surprinda vechiul si nostalgicul oras..Pentru ca l-am crezut la fel de identic cu el insushi, prin timp..Poate pentru ca mintea noastra nu a putut sa-si gaseasca o explicatie rationala la ce am trait, la cite schimbari am vazut, si nu am inteles..Si asta e o lectie buna pentru noi, de fapt..Pentru ca noi nu ne-am putea schimba atit de mult..Noi am fi ramas intr-un anotimp perpetuu.. Din comoditate..
Poate ca si lumile noastre si-au pastrat flexibilitatea..E posibil..Poate ca avem, undeva, in noi, resurse la fel de mari cit ale orasului..Dar, nedescoperite..Nestiute..Comori de sperantze ingropate, undeva, in suflet..
Speranta... daca n-ar fi speranta, cred ca viata ar fi mult mai scurta. Stii ca oamenii nu pot trai fara povesti? Acel imaginar nascut din povesti... himere pe care ni le cream singuri pentru a nu resimti realitatea cruda. Toate nevoile noastre, dorintele neimplinite sau cu sanse mici de a deveni realitate, sunt subiecte de iluzii. Si uite asa ne pacaleste viata, noi traind cu speranta ca ceva se va schimba si vom avea ce ne-am dorit. Ma gandeam la un moment dat ce ar fi viata daca ar fi construita numai din certitudini... Atunci n-ar mai exista oniricul... o realitatea certa nu lasa loc visului... iar noi am fi cu totii niste mecanisme intr-un angrenaj numit societate.
ReplyDeleteStiu ca avem nevoie de sperantza, mai mult decit oricine..Pentru ca am trecut prin probleme, si depresii, singur..Si de asta am si inceput sa scriu pe blog..Ca sa am o baza de ginduri, care sa imi readuca sperantza unor zile cu mai multa lumina..
ReplyDeleteStii, viata asta, asa cum am vazut-o eu, e un sir de intimplari, care ne apar, asa, fara vreo logica, de parca s-ar construi singure..Si care au, mai mult sau mai putin legatura cu cine sintem, noi, de fapt..Bine, pe unele le cheama eul nostru, altele sint un fel de rezultat al chemarii de catre alte euri..Si, toate, amestecate..
Se spune ca viata e vis..Si cam asa e..Doar ca, invatind mai mult, si mai mult, aducem visul nostru propriu mai aproape de realitatea cea reala..Pentru ca viata noastra profunda si subiectiva, de fapt cred ca se desfasoara intr-un univers paralel..O lume doar a noastra, proprie, si in care ne regasim..Si, unde avem certitudini, cumva..
http://www.youtube.com/watch?v=zRVrQsdWDds ca o demostratie, artistica, ca sintem actori intr-un bilci social, urias..