Draga Iarna,
Iti multumim frumos pentru tot ce ai facut pentru noi..Multumim pentru sarbatorile comerciale, pentru vitrinele colorate, pentru brazii impodobiti, pentru mesele supradimensionate..Pentru trecerea brusca intr-un alt an, ca sa ne aducem aminte ca imbatrinim..Pentru ca ne-ai intors catre unele amintiri frumoase..Si catre noi..
Dar, anotimpurile mai vin, dar mai si pleaca..Asa ca, cu adinca si autentica parere de rau, te anuntzam ca e cazul sa pleci, ca ne asteapta domnisoara Primavara, undeva, pe un peron..Si nu e frumos sa o lasam sa ne astepte..Asa ca, daca ai vrea, am putea noi sa te ajutam sa-ti faci bagajele..Sa nu uiti sa-ti iei inapoi si frigul, vintul, furtunile, zapada, gheatza, singuratatea, si sa te duci..Ca noua ne-au fost arhi-suficiente..
Deci, inca o data, multumim, si gata, du-te..Ne vedem ulterior..
Cu stima, Florin
PS Data viitoare, daca vrei sa-ti iei concediu, si sa lasi in loc alt anotimp, e ok..Saaaau, poate inlocuiesti si tu frigul cu altceva..Negociem..Noi sintem deschisi..
Scrisorica asta este precum cea adresată lui Moș Crăciun, numai că de data aceasta din ea nu răzbate doar dorința de a primi daruri, ci a unui soi de târg amuzant… ”ia-ți iarna înapoi că ne-am săturat de ea și adu-ne primăvara”… Se pare că spiritul copilăresc nu îmbătrânește nicicând în noi, ceea ce nu-i rău deloc… În felul acesta ne putem bucura de lucrurile mărunte, de natură, de partea imaterială a vieții, de ”nevăzutul” din preajma noastră pentru care îți trebuie un anumit simț sau o ”privire” alta decât cea a ochilor.
ReplyDeleteAvem nevoie de alternanță, chiar dacă este vorba de anotimpuri. Chiar zielele trecute gândeam la aspectul acesta… nu putem trăi fără provocări din afara noastră, fără schimbări de orice fel. Schimbarea devine motorul vieții. Faptul că totul pe lumea asta are început și sfârșit și existența se desfășoară într-o permanentă contradicție pe baza principiilor contrare gen viată-moarte, frig-cald, lumina-întuneric, este firesc sa ne dorim o schimbare, chiar si de anotimp. Ne-am săturat de frig, acum ne dorim și ceva mai cald. Niciodata nu se intâmplă invers… daca ne este bine, am vrea să rămânem în acea stare de bine mult mai mult decât în cea de rău…
Copilul din noi e un eu propriu, mai special, mai naiv, curios, intrebator..Care apare asa uneori, cind nu ne asteptam..El e parte din ce sintem, si ne viziteaza cind ajungem la perioade mai grele, si pline de intrebari fundamentale..Ne priveste calm mirat-uimit, ca si cind ar astepta acele raspunsuri..
ReplyDelete