Nu inteleg cum astazi 2013 AD, cind technologia, si descoperirile sint la ordinea zilei, cind sintem bombardatzi cu cantitatzi cosmice de informatii, cind trebuie sa memoram si sa prelucram atitea date, mai exista proshti, si prostie? Si inca citi, si inca in ce posturi..Mda..Probabil ca Zeul Prostilor are cea mai fabuloasa imaginatzie, de a construit o atitia proshti, care pot face o infinitate de prostii..Bine, ok, sint multe puncte de vedere, adica na, stiintific nu poti defini prostia in mod riguros..Si atunci..
In matematici, cardinalul unei multzimi este numarul elementelor din acea multzime..Si exista si un cardinal al unor multimi infinite..Adica mai multe..Functie de "tipul" de infinit al respectivei multzimi..Ei bine, cred ca cardinalul multimii prostiilor e mult mai mare decit orice..Sau, cine stie? Ca prostia asta iese din orice bariere imaginate..Sau imaginabile..Cred..
Cred ca inteligenta este una si neinstruirea sau necunoasterea, ignoranta este alta... Cu siguranta cele doua, adica gradul de inteligenta si cunoasterea, sunt intr-un raport bine definit, sau ar trebui sa fie. Daca esti inteligent vei dori sa cunosti cat mai mult, poate nu toti vor sa stie lucruri savante sau filosofice, insa suficiente cunostinte cat sa poti percepe corect realitatea. De prostie nu cred ca pot fi acuzati cei cu un nivel scazut de inteligenta... acolo natura si-a spus cuvantul. Atat sunt ei si nimic mai mult. In schimb pot fi acuzati de prostie cei inteligenti care nu vor sa depaseasca nivelul de ignorant, nu se instruiesc sau refuza orice contact cu tehnologia si informatia. Pare a fi o contradictie… este greu de acceptat ca cineva sa aiba capacitatea de a patrunde in cunoastere si totusi sa ramana in afara ei. Cat priveste matematica, n-a fost stiinta mea preferata. De aceea nu cunosc decat vag notiunile prin care definesti prostia. Insa nu trebuie sa fii matematician, trebuie doar sa fii atent la ceea ce este in jurul tau, conditie suficienta pentru a intelege la ce nivel se ridica gradul de prostie. Vorba lui Creanga "nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele..." gandul ma duce la povestea drobului de sare. Prin urmare avem putine sanse sa scapam de prosti si de prostie atat timp cat samanta ei exista in genele noastre "mioritice".
ReplyDeleteMultumesc frumos pentru comentarii, sint foarte interesante, si bine gindite..Eu sint inginer si am terminat liceul de mate-fizica, si mi-au placut stiintele exacte, pentru ca sint foarte clare, si riguroase:)..Si imi place sa imi aduc aminte de muuulte notiuni studiate mai demult, si sa le combin cu realitatea interioara..Asa, in joaca..
ReplyDeleteCe spui tu deschide o lista uriasa de teme de discutie, pentru ca putem privi in miliarde de feluri realitatea, asa cum o percepem..Si subiectiv, fiecare..
Unii definesc inteligentza, ca pe o capacitate de adaptare..Desi, felul in care am invatat noi despre ea, e altfel..Noi o intelegeam inteligentza ca o capacitate de a gindi si abstract, dar si de a aplica practic ceea ce gindeam..Si daca o privim asa, da, inteligentza inseamna simultan si talent-cunoastere-capacitate-tenacitate, plus inca alte calitatzi care ar putea face pe cineva capabil de a gasi solutzii teoretice si practice..
De fapt, ce se intimpla astazi cred ca tine de natura noastra profunda..
Exista o curba statistica, numita "clopotul lui Gauss" care arata cam cum se repartizeaza statistic unele rezultate ale unor fenomene, cercetari, etc..Si aici, daca e sa ne gindim la populatie, ne arata ca sint un numar mic de super-inteligentzi, si, la fel un numar mic de ultra-prosti, iar marea masa e mediu-inteligenta, sa zicem asa.. Cred ca cei mai multi dintre noi ne specializam, in viata..Adica invatam ceva foarte bine, si ignoram celelalte..Asta ne face, poate, inteligentzi in domeniul nostru, si relativ ignoranti, sau naivi in celelalte..Aici sint multe de zis..
Intr-adevar, poate ca sint si cazuri de persoane inteligente, dar lenese, si care pierd ne-exersindu-si talentul, pentru ca fara munca, un talent e cvasi-nul..Am avut citiva colegi de genul asta, si mi-a parut rau pentru ei, dar, a fost alegerea lor..
Si cunoasterea o dobindim cu mult efort, si cu multe nereusite lasate in urma, dar invatind sa o luam de la capat iar, si iar, pentru ca asa e viata..Si spun asta din ce am trait eu, pe pielea mea..Dar a fost ok..
Iar prostii, asa cum zici, daaaaa, ei sint fericitzi in lumea lor simplificata..Ei nu isi pot depasi conditia..Si sint atit de multi..
Si inca ceva..Eu am vazut ca, peste tot, oamenii sint la fel..Doar societatile difera, si ele ii pun pe oameni la un efort de intelegere..E si Mioritza noastra un fel de simbol de lene-acceptare..Dar si asta e in firea omului, de oriunde ar fi..Doar ca unele societati nu prea accepta genul asta de atitudine..
ReplyDeleteScrisesem un comentariu si nu stiu pe ce am apasat si am pierdut tot ce scrisesem… voi incerca sa reproduc, insa imi este greu sa refac ideile pe care le scrisesem anterior…
ReplyDeleteMereu m-am intrebat de ce avem grade diferite de inteligenta… de la prostie pana la genialitate… In opinia mea inteligenta nu se poate cultiva, ea este daruita genetic… Nu cred ca inteligenta tine de “domeniul nostru”… poate doar pentru a fi mai buni decat colegii nostri. O scanteie de inteligenta in plus te poate situa pe un loc superior intr-o ierarhie sociala, dar asta intr-o societate care nu promoveaza “pilele”, asa cum este inca la noi. Inteligenta cred ca este acea capacitate de a percepe realitatea la adevarata ei valoare. Gandirea in abstract tine de inteligenta, lucru perfect adevarat… gandirea logica, deductiva de multe ori te conduce spre un adevar pe care nu-l stiai, dar de care aveai nevoie pentru a-ti implini o cautare sau un sens al problemei… Mai este apoi intuitia care in opinia mea, nu cred ca poate functiona fara inteligenta. Sau poate ca sunt persoane intuitive de o prostie infioratoare, dar acolo cred ca nu este vorba de inteligenta, ci doar un bun simt al gandirii si un “feeling” personal.
Am extins putin dialogul despre inteligenta, dar este doar placerea de a dialoga si nimic mai mult…
Mi se mai intimpla si mie sa pierd ce scriu:)), dar am invatat sa mai fac un select/copy din timp in timp, ca pe urma e greu sa refac ce am scris..De multe ori o las balta cind vad ca technologia e contra mea..Zic, ata ete, si ma concentrez pe altceva, desi imi pare asa de rau, offff..
ReplyDeleteEu cred ca fiecare avem niste dotari naturale, primare, spre ceva..Fie ca ne place sa facem traforaj, sa scriem texte, sa compunem poezii, sa construim modele 3D..Ne place mult ceva-ul ala, si ne propunem ca toata viata sa facem exact acel lucru, pentru ca ne da cea mai mare satisfactie..Si il facem..Incepem cu inceputul, si invatam din reusite si greseli..Eu am avut multe pasiuni, si nu stiam ce mi se potriveste, pentru ca am facut si grafica, de mic, mi-a placut si franceza, apoi mi-au placut si mate, apoi si mai mult fizica, si biologia, si am zis sa incerc una din variante..Si, pina la urma am facut inginerie mecanica, mai precis Nave, cu specializare in motoare si instalatii..Dar, vremurile nu mi-au fost deloc favorabile, si nu prea am facut inginerie pina la 30 de ani..PEntru ca am facut mai tirziu, pe teritorii canadiene..Dar o altfel de inginerie, mult mai interesanta si mai elaborata..Am construit masini automate, adica ceva foarte-foarte deosebit, si care ma facea sa imi pun multe probleme, si sa caut solutii..Si asta m-a facut, in timp, curios la ce vedeam, si mi-a dezvoltat imaginatzia..
Si, lucrind asa, trecind prin mai multe joburi si companii, am invatat enorm, si, in acelasi timp m-am apropiat de fiinta mea fundamentala..Dar, sa revenim..
ReplyDeleteCum spuneam, cred ca avem un talent nativ in noi, si pe care il dezvoltam, ca sa devenim, ce ne dorim, mai devreme, sau mai tirziu..Si invatind, devenim continuu, aprofundam ce stiam, punindu-ne intrebari, si cautind raspunsuri..Si asa, ne transformam, devenim mai inteligentzi decit cei care eram, mai demult..
Multumesc frumos pentru ideile si lucrurile sincere din post..Noi, prin dialog descoperim, de fapt, cine e dincolo de mesaje, cum gindeste, cum simte..E un joc al descoperirilor, ca atunci cind eram copii, si cautam sa intelegem..Si sintem si abstractzi, si pasionali, cred, in explorarile noastre..Si foarte sinceri..Pentru ca punem pe masa, la vedere, fiintza noastra intima..Asa cred..
Da... eu scriu acum intr-un fisier word apoi copy/paste aici in comentariu.
ReplyDeleteCred ca tu ai fost unul dintre cei care au avut norocul, cu mult efort din cate inteleg, sa faci acea meserie care ti-a starnit la un moment dat o anumita pasiune. Acesta este idealul, in opinia mea, mai ales ca ai avut sansa de a profesa pe meleaguri straine unde potentialul tehnologic este net diferit de cel autohton. A face meserie din pasiune este un mare noroc pentru ca faci ce-ti place, si a merge la serviciu este o bucurie si o provocare intelectuala in acelsi timp. Apoi experienta isi spune cuvantul, incununand eforturile depuse si avand satisfactia muncii pe care o faci.
Da... este foarte interesant cum doua minti in dialog se descopera una pe cealalta. Desi este un mod "rece" de comunicare, in sensul strict al virtualului, cuvintele nu sunt numai lexic ci poarta in ele si ceva din trasaturile personalitatii celuilalt. Din pacate extrem de rar in net poti afla subiecte de dialog comune sau ceva interesant pe marginea caruia sa incerci sa legi niste idei. Cat priveste sinceritatea... nu stiu ce motiv ne-ar impiedica sa nu "abuzam" de ea... Apropo de scris in net... O amica foarte buna care scrie poezie dumnezeieste, spunea ca scrisul personal dat publicitatii este ca si cum te-ai despuia in piata publica... adica iti arati tuturor goliciunea cea mai intima...
Noroc, poate e un cuvint dragut, pentru ca eu am muncit mai mult ca Sisif..Am cautat mult, am avut multe deziluzii pina am gasit ceva ce cautam..Bine, munca mea de acum nu e idealul vietii mele, dar ma regasesc in ea, si o fac cu satisfactie..
ReplyDeleteEste exact cum spui tu..Cind vorbim, o facem cu toata sinceritatea de care sintem capabili.. Care e cu mult mai mult decit daca am iesi goi pe strada, si am vorbi cu ceilalti.. Nuditatea nu mi se pare un blocaj..Ba absolut deloc, pentru ca nudistii, cred ca sint mult mai sinceri si deschisi..Si eu fac nudism, vara, in casa, cind sint caldurile alea atit de mari..Bine, nudism in afara nu am facut, din jena, dar e scuzabil..
Si goi sintem cam tot timpul, pentru ca ne expunem sufletul altora..Adica unor bipezi primitivi..Asta e..Ne aratam intimitatile sufletului, care sint mai adevarate decit cele ale trupului, lumii intregi..
Lumea asta dilie vrea erotism ieftin..Si scandal, si corpuri goale in situatii jenante.. Cu detalii, si fotografii..
Poate ca succesul tine de imagini intime..Promit sa imi fac si eu si sa le trimit la ziarele de scandal..Poate asta e retzeta succesului:))