Mintea isi are trairile ei, asa cum si sensibilitatea se mai pierde printre ginduri..Toate se amesteca, asa cum au facut-o de la inceputurile timpurilor..
Noi cautam continuu ceva..Cautam sa regasim ceva, din noi, in ceilalti..Cautam sa aratam..Cu aceeasi pasiune, cu care vrem sa ni se arate..Cautam valorile noastre..Vrem sa ne privim in oglinzile altor constiintze cit mai adevaratzi..Asa cum si noi, vrem sa reflectam..Vrem sa identificam oglinzile, sa le apropiem la distantze infinit mici..Cit sa se suprapuna reflexiile..Si sa ramina, acolo, separate de lume..Si de influentzele ei..Etern paralele..Ca in cazurile ideale, din stiintze..Cind legile ramin, la fel, si dupa 1 milion de ani..Chiar si dupa ce stelele se sting..Si nu mai supravietuieste nimeni, dupa toate, sa mai numere clipele..
Adevarat... viata este o continua cautare a "ceva" ce ne este pe masura. O situatie sociala, o slujba, o relatie, prieteni etc. Insa foarte rar se intampla sa le ai pe toate deodata. Si chiar daca le-am avea, tot timpul vrem altceva. In fond de aici cred ca provine starea de vesnica neimplinire... nimic nu ne multumeste... Cred insa ca, apropo de tema celuilalt blog referitor la schimbare, nevoia de "nou" decurge si din schimbarea noastra. Cel putin pentru mine este limpede ca sunt cateva etape ale vietii care nu seamana una cu cealalta. Nu vorbesc de evolutia fizica precum consecinta a trecerii timpului, ci de schimbarea din punct de vedere a dobandirii cunoasterii prin experiente, cultura, relationare etc. Stim cu totii ca ceea ce ne placea la tinerete nu ne mai place la maturitate, iar daca dincolo de maturitate unii se mai si inteleptesc, atunci cu greu isi vor gasi corespondenti pe masura. Sigur ca nu toti trecem prin astfel de schimbari. Unii poate resimt mai putin transformarea prin care trec si nevoia de a se regasi intr-un “ceva” pe masura schimbarii lor. Insa altii resimt acut nevoia de a se regasi intr-un mediu in care se gandeste si se vorbeste in aceeasi “limba”.
ReplyDeleteDepinde de educatie, valori, de pasiuni, temperament, etc, cum ne traim viata.. Si depinde si de scopurile, idealurile proprii..
ReplyDeleteCred ca e un noroc sa gasim oameni cu aceleasi frecventze de rezonantza.. Si daca vedem ca nu avem parteneri de explorari, atunci o pornim pe cont propriu, toata cautarea asta..Si ne concuram noi cu noi..Si eurile intre ele:)..Ca si in noi e un fel de democratzie-competitie a eurilor, unde cel mai abil-agil invinge:)