Culori

Cica verdele e culoarea sperantzei..Ca vedem verde primavara, cind renaste, iar, a cita oara, natura..
Albastrul, se spune, e culoarea inaltului, a zborului, a cerului pe care il vede un pilot..Sau un visator..Desi, na, albastrul e si culoarea marii, si a amintirilor solare ale vacantzelor..Bun..
Poate ar fi trebuit sa o luam stiintifico-metodic cu analiza culorilor, in ordinea lor din spectrul curcubeului: ros, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet..Asa este, am fost pasionali, si am inceput cu ce ni s-a parut mai, mmm, imediat, mai cotidian..Pentru ca vedem albastrul si verde, tot timpul..Ma rog, toamna si iarna mai putin verde, mai mult alb-gri..In fine..
Bun, rosul, prima culoare din vizibil, desi e precedat de infrarosu..Dar rosul ramine, prima, oricum..Si asta e culoarea singelui, a pasiunii profunde, a iubirilor..E culoarea vietii interioare a unui artist..Rosul e vibratzie, rezonantza, fior, inimaginabilul din sentimentele noastre..E culoarea pompei care ne tine in viata..Rosul..
Orange e culoarea rotunda a portocalei..Care se rostogoleste, si ne coloreaza cu caldura, tot ce simtim..O culoare amestec, de rosu, si galben..Mai putin fierbinte decit rosul, dar care dureaza cit o viata..O culoare care ne echilibreaza sentimentele, si ne face constanti, si loiali propriilor noastre aspiratzii...Cred..
Galben e soarele, e sursa noastra primara de energie..E culoarea zeului datator de existentza..E culoarea vacantzelor, si a libertatzii de a face ce simtim..E un infinit de lumina, si de sperantze galactice..
Verde, cum am spus, e sperantza vietii, a reinvierii naturii, a reintoarcerii la fiintza reala, si la energiile proprii.. E ca o amintire a unui trecut imbatabil, si o culoare ce ne-a marcat supravietuirile..Avem in noi atita verde cit ne-a trebuit ca sa trecem peste atitea incercari, ale vietii..
Albastru..Domnul albastru, cel din ceruri, si mari..Culoarea adincimilor profunde, si ale inaltimilor infinite..E locul pe unde ne plimbam visurile..E idealul dorit..Spatiul cautat atit de mult..Locul in care ne eliberam de orice am trait, cindva, ca sa ne reconstruim eteric..E culoarea proiectiei noastre sublime, si felul in care ne-am visat, cindva..
Indiggo, e nedefinibil..E drumul spre violet, sau mov..E ca o copie, in oglinda, a eurilor, inca nestiute..E o simetrie, metodica, a felului in care am vazut lumea, cindva..Cred..
Violet este fiintza elaborata..E ce ne separa, de ceilalti..Meta-personalitatea proprie..E distantza dintre noi, cei de acum, si noi, cei din viitor.. E respectul fata de clasa superioara, spre care aspiram..Respectul fata de evolutia noastra..Si fata de viitor..
Culorile ne arata, cumva, cine sintem, ce fel gindim, ce ego-uri avem, si ce ne dorim..In culori ne vedem reflexiile, asa ca in oglinzile deformante..De acum, din viitor, din trecut..Oglinzile societatii..Sau ale propriilor euri..