Ochi in ochi, nas in nas, vise in visuri..Stam toti impreuna, ingramaditi, ca in busul 9, care ne ducea, dimineatza, spre atitea destinatzii imateriale..Am avut pasiunea impusa a constringerilor..Am trait printre rasuflarile celorlalti, fara sa stim de ce..Am impartit cu generozitate atitea spatii, fara sa intelegem..Dar am continuat sa acceptam..
Am fost, sau sintem, fiintze sociale, si care au nevoie, ca de aer, de ceilaltzi..Cit de buni sau rai or fi fost, ei ne erau imprejur, si ii acceptam, de nevoie..Erau mediul nostru imediat, si deveneau parte si din viatza noastra, un timp..Si, cu ei, dar fara sa ne intrebe nimeni, a trebuit sa convietuim, cumva, si sa mergem inainte..
Eu nu prea am avut habar, niciodata, pe ce lume traiesc..Adica asa mi se repeta, si asta mi-a intrat in minte.. Ca dom'le fiecare e cum e, eu sint cum sint, si impreuna facem ceva..Ceva ce nu stia, cu exactitate, nimeni.. Dar era un ceva, ca o chestie, asa, impusa de social, si care trebuie sa continue..Cum, de ce, asta iesea din sfera preocuparilor..Era ca un dat, ceva-ul ala caruia toti trebuia sa ne supunem, fara sa comentam..
Asa, si noi impreuna eram un fel de parte-componenta a unui fel de mehlem social, balciz in reactzii, dar cu asteptari sociale atasate..Mari dom'le..Ca societatea avea sperantze in noi, ca intr-o generatzie ce va urma, si va face niste chestii la care ei n-au visat vreodata..Ma refer la noi, cei din liceu, de atunci..
Bine, noi ne traiam propriile nedeterminari, si cautari, asa cum o face orice fiintza..
Nu stiu, cele mai neobisnuite experientze erau cele cind faceam excursii, cu clasa, sau petreceri..Acolo lumea se elibera de constringeri, si devenea, cumva, mai real-umana..
No comments:
Post a Comment