Cam de o luna ma tot gindesc la primavara..Am obosit, nu mai sint tinar..Bine, sint rezistent, si tenace, ca a trebuit sa ma adaptez..Dar cind vin asa, valuri peste valuri de ger, si prostie mai ales, devin vulnerabil..
Ma gindesc, cum ziceam, la caldura, la soare, la plaje tropicale, si ape albastre..La oameni cu zimbete pina la urechi, la veselie, verde vegetal muuult si peste tot..La gesturi tandre, ginduri optimiste, si suflete maaari si deschise, care iti pot aduce, cu aceeasi generozitate, tot..Inclusiv linia orizontului..Cu tot cu stele..Orice..
Probabil ca fericirea e privita exotico-tropical..Sau sentimentalo-lasciv-statica..Se poate..Desi..Totusi.. Fericirea, cred ca nu e apucabila, si fixabil-definibila..E ceva ce simti, din cind in cind, rar..E printre picaturi.. Isi gaseste un loc ea singura, isi fixeaza o felie de timp, si asteapta..Si apare cind nu te astepti..Te surprinde..
Se ascunde bine, fericirea asta..Ca daca iti propui sa o gasesti, asa, constient, ciuciu..Apare brusc..Ca nici nu stii cum sa reactionezi..
Fericirile, cind apar, e festiv..Asta da..Pacat ca nu ai timp sa te imbraci de gala, si sa-ti pui o masca asortata.. Ca fericirea asta e, pe cit de impulsiva, pe atit de scurta..Ca un reflex, uitat..Dupa atita timp..
Incerc să fac legătura între valurile de ger și prostie... si nu prea vad niciuna... :)(am zambit) Poate că ”arde” la fel de tare... gerul, obrajii... prostia, intelectul... evident nu al celui ce o ”deține”ci al celui ce o percepe...
ReplyDeleteNu există rețete pentru fericire... sau așa am constatat.. este precum Fata Morgana... cu cât alergi mai mult după ea, cu atât va fi mai departe sau va dispărea de tot din linia orizontului personal. Se spune că fericirea se compune din lucruri mărunte, insa noi așteptăm de obicei ca fericirea să ne plesnească așa în moalele capului precum un meteorit și să explodăm odată cu el în mii de stele de bucurie și voluptate. Din păcate așa ceva nu există... fericirea aceea exploziva, intensă, dar superficială, este efemeră... nu tine mai mult decât un foc de artificii... Se spune de asemenea ca nu găsim fericirea pentru că nu știm unde să o căutăm... Așa cum de altfel toate certitudinile sunt în noi și nu în ceilalți, tot așa și fericirea... ea este în noi... Tot ceea ce vine din afara noastră, nu spun că nu aduce o oarecare stare de bine, de bucurie, de fericire, dar aduce și muuuultă suferință... deci fericirea va fi întotdeauna la pachet cu durerea...
Am mai scris despre fericire pentru ca am incercat si eu sa inteleg ce e, de fapt.. Probabil e ceva ce simtim uneori cind ni se intimpla ceva frumos/bun/gustos/placut/iubibil, sa zic asa..Un fel de traire presonala pur subiectiva..Si care, o fi definibila, desi e greu..In viata trecem prin toate starile, de la extazuri la agonii..Si probabil fericirea e un fel de inaltime maxima a dorintelor noastre..
ReplyDeleteAm pus alaturi gerul si prostia, pentru ca rezultatul impactului cu ele e la fel de deprimanto-cretino-nenecesar: ori inghetzi, ori ti-o trage cineva, cind te astepti cel mai putin..Dar sa vezi distractie cind o magarie, pe care putea sa ti-o faca un prost, e amplificata de mai multe ori, dupa contributia unui al doilea prost..Se intimpla..Mi s-a intimplat..Si cum se zice: fugi de prost, chiar daca vrea sa-ti faca un bine, sau, mai bine cu un destept la pierdere, decit cu un prost la cistig..