Tu cum iti imaginezi ca iti traiesti viata? Cum iti vezi zilele ce vin? Ce iti vezi ca sperantze indeplinite?
Eu nu stiu cine am fost, si cine sint, inca..Stiu doar ca am am avut unele viziuni, ale unor timpuri..Care au fost..
Daca ar putea exploda acele trairi, cum ar fi, acum? Cit romantism am mai readuce, aici?Romantism din acela uitat, dar atit de autentic, ca in povestile nespuse?
Daca eu iubesc, sau tu iubesti, e ca sa retraim intr-un fel de romantism desuet, ca intr-o amintire, un fel de sentiment, peste timp..
Habar n-am cine am mai devenit..Mai tin minte doar cit de frumos era..
Oare traim cu adevarat? Cati dintre noi traiesc cu adevarat sau inteleg ce inseamna viata? Si asta nu pentru ca nu am vrea sa fie asa, ci pentru ca nu noi traim viata, ci viata ne traieste pe noi... Suntem o suma a cojuncturilor vietii, fiind cel mai adesea "hrana" pentru ceilalti... orice clipa de viata pe care vrem sa ne-o revendicam precum libertate, nu ne apartine... apartine celorlalti sau turmei... De aceea adesea snguratatea este adesea mult mai implinitoare decat orice companie fara substanta...
ReplyDeleteSinguratea cred ca ne e singura certitudine..De fapt, toate sint atit de relative, ca nu stim, cred nimic sigur..Ca sintem sociali, ca ne traieste viata, ca influentzam, sau sintem influentzatzi de viata, de oameni, de intimplari..Totul e un continuu, imprejur, si noi sintem parte dintr-un mediu cu care incercam sa comunicam..
ReplyDeleteSi stim foarte putin..Foarte-foarte putin..Daca si Newton a recunoscut ca stie putin, noi..