Impreuna..

Orasul ti se invirte, uneori, prin minte..Detaliile se rotesc, imprejur, cu viteze diferite..Apoi se blocheaza, stau asa suspendate, si incep sa se miste inainte-inapoi, dreapta-stinga, sus, jos, in combinatii ilogice..Pe urma iar se rotesc cind intr-un sens, cind intr-altul..Ca intr-un film onirico-scifi-suprarealist..Printre peisajele cu miscari nedeterminate mai vezi zimbete, masti, grimase, si gesturi, care se desprind din cladiri, parca..Ca sa intre, apoi, in locurile lor pietrificate..Ca si cind ar fi asteptat 1000 de ani, in tacere, ca sa se manifeste..Ciudat..
Ce interesant ar fi fost sa putem calatori prin mintile marilor imaginativi..Si sa vedem acolo ceva sa ne marcheze pentru toata viata..De fapt, poate am si facut-o, fara sa ne dam seama..Sau constientizind ce vedeam, cumva, adica simtind destul de exact unde e linia de separatie intre lumile de afara, si cele de dinauntru..Dar asta, dupa un timp..Pentru ca, atunci, ne lasam dusi pe drumurile deschise de imaginatia acel-altui creator..Si ne placea..Ne aducea o durere-placere sa ii fim alaturi, sa il intelegem, si sa il lasam sa ne continue povestea..Ne placea sa il urmam prin toate trecerile lui..Sa il simtim deschis, cum spune, despre el, despre ce i s-a intimplat..Si sa traim, cu el, tot..Sa credem ce credea, sa gindim ce gindea, sa ii copiem miscarile, ca si cind ar fi ale noastre..Sa iubim impreuna, sa ne intristam impreuna..Sa il avem egal, model, ideal, prieten..El sa fie noi, intr-o identificare pina la detaliu..
Asta ni s-a intimplat cind am trait inauntrul unei opere adevarate..Fie ca era artistica, sau stiintifica..O creatie ce ne-a izbit sufletul..Sufletul nostru..Care, dupa impact s-a desfacut, parca, in miliarde de particule, ca sa se recompuna, iar, in alte moduri, mai complicate..Si uite asa am supravietuit acestor treceri atit de complicate, si de ravasitoare, prin gindurile si sentimentele atit de elaborate ale unor oameni..Care, unii, au trait atit de mult timp, inainte..Si, de care, cumva ne-am indragostit fara sa ne dam seama..Pentru ca, parte din ei, au trecut, automat, in noi..Si ne vorbesc, uneori, de acolo, din amintiri..Zimbind..
Vezi tu, semanam cu toti..Si toti intre ei..Si ne privim, fara sa sesizam..Ne zimbim, involuntar.. Firesc, si simplu..Fara sa stim ca intre noi ar putea fi atita timp..Si atita istorie..