Imi place Eurovisionul..La nebunie..Pentru ca acolo nu e un concurs, sau ceva..Adica e si concurs, si vot geografic, pe bisericutze, e si manipulare, si impact intre orgolii..Dar, dincolo de toate astea, e muzica..E o incercare de a impresiona, artistic..E pasiune pura, si fundamentala..E o cursa nebuna de a atrage atentzia cit mai multora..E traire dusa la paroxism..E viatza adevarata, cred..
Bine, nu cistiga cel pe care eu, sau altii il considera cel mai bun..Dar asta nu conteaza..Nu, azi premiile nu iti arata valoarea..Cel mult, popularitatea..Mai important e omul, cel singur pe scena, si vibratzia armoniilor construite de o suma de sensibilitatzi..Trimisa, direct..Alaturi de, se putea, spectacolul iluziilor..
Bine, dar iluziile sint peste tot..
No comments:
Post a Comment