Saturday, February 23, 2013

Prieteni



Ce inseamna, de fapt, sa iubesti? Si cit de mult? Poti iubi diferit, pe diferitzi sau diferite? De ce?
Am intilnit in viata asta, fiecare, foarte multe persoane..Cu care am avut mai mult sau mai putin ceva in comun.. Cu care, eventual, am comunicat, sau nu..Care ne-au ramas in memorie cu ceva..Sau deloc..
Uneori, dupa unele intilniri, cu ginduri si sentimente, fie de la oameni reali, sau de la carti, ne retragem, si rememoram ce s-a intimplat, ca sa intelegem mai bine..Dupa care revenim la propriul nostru continuum..
Probabil ca fiecare intilnire cu un spirit mai mare decit al nostru ne da senzatia de libertate..Pentru ca, oriunde ne-am plimba, pe orice alei din acele lumi spirituale construite, ne regasim complet..Si mai descoperim inca, multe lucruri noi..Si atit de fascinante..E frumos, e mult, e pur, si e atit de adevarat..De asta traim, cred..
Iubim ce ne seamana..Sufletele care ne protejeaza..Si ne apara de haosul din ceilaltzi..

2 comments:

  1. Cred ca iubim diferit… si suntem implicati diferit in sentiment. Se întâmplă așa pentru ca noi ca indivizi suntem unici in felul nostru, fiecare dintre noi avand felul lui de a simți și de a percepe dragostea în modului lui original. Aici trebuie să diferențiem dragostea dintre bărbat și femeie, de cea din prietenie sau de cea de oameni. Tema abordată este una foarte amplă și cred că trebuie să pornim în dialog încă de la început facând diferența limpede între dragoste și iubire, însă este mult de spus. Revenind… in opinia mea o prima conditie ar fi structura interioara a fiecaruia, apoi in funcție de acest aspect este modul în care celălalt (prieten, iubit, sot/sotie, coleg/colega) ”se conectează” la undele tale emoționale. Adica trebuie sa existe acea chimie a sentimentelor, acele elemente compatibile care sa intre in formula dragostei sau iubirii. Pentru ca desi pare greu de crezut, exista oameni care nu pot iubi!!! Lucrul acesta imi da mari batai de cap… inca este un subiect de reflectie caruia nu pot sa-i descifrez adevarul… Asa cum se pare ca exista si oameni care se indragostesc doar daca vor… În cazul acesta am inteles cum se intampla… ei au ajuns la acel nivel superior de intelegere a tot ceea ce înseamna natura umana, spirituală, înțelepciune, s-au detașat în mare măsură de omenesc, de plăceri trupești, încât nu acceptă sentimentul dragostei decât dacă persoana de care se îndrăgostesc este tot un om-spirit. Adică dragostea pentru ei, nu este doar eros, ci un soi amestecat de eros-philia-agape. Însă pănâ acolo este cale lungă și puțin înțeleasă de noi, cei mai mulți.
    Cert este ca fiecare gen de relatie care stârnește emoții este percepută altfel. Tot legat de asta cred că în viață iubim adevarat si plenar o singură dată, însă părerile sunt împărțite. Unii cred că fiecare iubire este unică în felul ei avand particularitatea ei, astfel neputând crea o ierarhie a iubirilor. Fiecare te împlinește într-un fel, intelectual, spiritual, trupește, îți dăruiește acel ceva de care aveai nevoie, îți mângâie sufletul și interioritatea, îți oferă intelectual o bază de cunoaștere amplă, izvor din care te adapi desfătându-ți spiritul însetat de cunoaștere. Sunt foarte multe aspecte, infinite ca abordate, tot atât de multe câte caractere, temperamente, măști, euri și combinații ale acestora.
    Intradevar iubirea poate înrobi, dar spiritual poate fi libertate. Oricât de mult am dialoga pe tema aceasta, nu există niciun fel de tipar. Iubirile nu au nicio logica pentru cei din afara sentimentului. De multe ori am auzit sau chiar eu am gândit… ”Oare ce a găsit X la Y?”… pentru că mie mi se părea absurd și uimitor să le găsesc oarece compatibilități pe când ei se înțelegeau foarte bine. Prin urmare dragostea nu tine cont de nimic… nici de capacitățile intelectuale, nici de aspectul fizic, nici de condițiile sociale, nici de distanțe, nici de vârstă, nici de sex, și cu atât mai mult de opinia celor din jur… Dacă te regăsești în celălalt precum într-o oglindă, este limpede că dintru început ceva se declanșează, zic eu, la nivel mental, ca mai apoi, cu timpul, rațiunea să se dilueze (nu de tot) și să intervină sentimentul. Însă și aspectul acesta este discutabil pentru că depinde mult și de vărstă… la tinerețe dragostea te pălește într-un fel, iar la maturitate într-un alt fel.

    ReplyDelete
  2. Da, te contrariaza iubirea, e surprinzatoare, ilogica..De fapt are propria ei logica..Probabil e legata de o compatibilitate practica mai degraba, decit de una teoretica.. E mult de spus..

    ReplyDelete