Cum a fost

Armoniile au venit, si m-au inconjurat, ca sa ma simt, cumva, ca fac parte din treceri..Din trecerile celorlalti.. Simplu..
Iarna nu a inghetzat totul, de tot..A mai ramas, un timp..Ca sa ne aduca aminte de atitea..De cite nu am putut uita..Mai tii minte? Cum era?
Atunci, pe cind eram altfel si noi, lucrurile erau, si ele, altfel..Intr-un, cu totul, alt fel..Mai subtil, si sublim, simultan..
Cind inchizi ochii iti vezi altfel viata, si amintirile..Si iti imaginezi cum ai fi trait, daca toate ar fi fost diferite..
Drumul de vineri seara, catre puncte din spatziu si timp..Un dus intors de undeva catre alt undeva..O plecare, o origine de timp, o intoarcere, un spatziu dreptunghiular, ca o proiectzie dintr-un centru galactic..O intoarcere ca o revenire spre originile senzatziilor timpurilor..O calmare a transelor eurilor..
Imi aduc aminte de petrecerile anotimpurilor adolescentzei..Cind ma dureau trairile nestiute ale celorlalti mai mult decit ale mele..Si cind imi vedeam colapsul propriilor mele trairi, anihilate de indiferentzele dimprejur.. Simplu..Nu stiu..Zeii mei, cei neclari, se inecau in fluid..Trasi la fundul fluidului social de tot felul de fiintze fara adevar, si constiintza..Inecati in nestiut..Intr-un fluid anost, in care inotau cei fara de sens..Si fara nici un fel de imaginatie..Asta era cel mai dureros..