Sint atitea..Stiute, si nestiute..In gindurile si simturile noastre..Care ne fac unici..
Ce iti provoaca risul? Dar tristetea? Pentru ca, fiecare avem alte reactii la intimplarile vietii..Tin minte ca, de multe ori eram privit ciudat de multi, ca nu faceam corp comun cu ei, reactiile si viziunile lor..In fine, multi vedeau teribilismul, si spiritul de turma foarte actual, si modern..Cu toate grobianismele posibile si imposibile..
Si, pe urma, am vazut, ca si ceilalti, asa zis "maturi" si elaborati, erau, cumva, tot din aceeasi specie, doar aparent diferitzi..Multi imi spuneau, arogant, in urma unor discutii in care le cam demontam tot sistemul lor fragil de valori, eu nefiind un specialist de fapt, imi spuneau, asa, privindu-ma ca pe un novice: ce stii tu?..De parca el/ea ar fi stiut tot, absolut, de cind a inceput istoria scrisa a lumii..Sa fim seriosi..Tot ce stim e, pe masura ce ne adincim in cunoastere, si pe masura ce ni se arata miliarde de fetze noi ale cunoasterii, e, de fapt, ca stim cam nimic, despre nimic..Iar atitudinea aroganta a lor, am descoperit mai tirziu, era o forma de autoprotectie, de a incerca sa-mi arate ca, de fapt el/ea, imi sint superiori..Cu ce anume, asta nu se specifica.. Superiori, asa in general..Ei construiau perdele de ceatza din chestii care sa para misterioase, nepenetrabile de mintea altcuiva..Na, nu te jucai cu ei/ele..Pentru ca se credeau singurii initziatzi..
Si am inghitzit atitudinile astea de atot-stiutori de la multa lume..Ca sa imi dau seama, dupa toate, ca e atita prostie, de fapt, in spate..Ca-s iluzii construite, unele inteligent, dupa care, unii se ascund..Asa, ca vrajitorul din tinutul numit Oz..O pacaleala, spus direct..Un truc bun de bilci..Sau la un muzeu, al deturnarilor atentziilor..
Eurile lor aveau amprente diferite de ale mele, sau ale celorlaltzi..In mod atit de urias diferite..Ca intre minus, si plus infinit..
“ Toti ne formam o imagine despre propria persoana.In actiunile noastre ne bazam pe aceasta imagine.Interesant este faptul ca in demersul noastru nu luam in consideratia realitatea, ci parerea proprie, intrucat pentru noi aprecierea unei situatii are valoarea realitatii.Atunci cand comunicarea are de suferit, este lezat si sentimentul stimei de sine.A comunica eficient inseamna a respecta sentimentul stimei de sine al celuilalt.
ReplyDeleteDe aceea vom fi foarte atenti daca:
- Interlocutorul ne vede intr-o lumina favorabila, ceea ce va spori sentimentul stimei de sine sau- Celalalt are o parere indoielnica despre noi ceea ce ne va afecta sentimentul stimei de sine.Comunicarea decurge defectuos, atunci cand un partener de discutie se concentreaza atat de mult asupra informatiei, incat uita de persoana careia i se adreseaza.
Cand unul dintre partenerii de discutie se enerveaza, atunci el nu mai este in stare sa gandeasca rational.Sentimentul stimei de sine este unitatea centrala a existentei noastre la care raportam, in ultima instanta, totul.
Absolut tot ceea ce facem, intreprindem in ideea de a mentine sentimentul stimei de sine, de a-l conserva sau a-l imbunatati.
Experiment: (Scoate in evidenta un efect imediat la o reactie negativa din jur).
Rugati o persoana A sa enumere zece animale si ceea ce fac ele, de exemplu, cainele latra, pisica miauna, soarecele roade etc.
La primul animal denumit de aceea persoana, inclinati din cap incurajator. Cu cel de-al doilea exemplu incepeti experimentul propriuzis.
La fiecare enumerare ridicati mirat sau contrariat sprancenele, dati din cap dezaprobator (adica transmiteti un feedback negativ) apoi asteptati. Cel mult la al treilea sau la al patrulea animal enumerat, persoana respectiva isi va pierde rabdarea si va interveni, spunand ceva de genul: “Este un truc?”, “Ce s-a intamplat?”, “Nu stiu exact ce vrei de la mine” etc.Nimeni nu poate rezolva optim nici cele mai simple probleme, atunci cand reactia celor din jur este negativa, contrara asteptarilor.
Absolut, reactia negativa agresiv aratata inhiba foarte mult..Eu nu pot sa ascult ce imi spune cineva daca are voce neplacuta, sau pune accentele complet aiurea, sau urla la mine..Si, din pacate, in ziua de azi nu mai exista minima decentza in comunicare..
DeleteEXPERIMENT:
ReplyDeleteInvitati la dumneavoastra un prieten care sa va critice, enuntand 15 defecte. Porniti calm de la premisa ca aceasta critica nu va va afecta, intrucat nu puneti mare pret pe parerea celorlalti, spunandu-va linistit ca totul nu este decat un exercitiu. Veti constata ca dupa cel mult sase defecte pronuntate, dispozitia dumneavoastra va scadea considerabil, ca simtiti nevoia sa va aparati, dorind sa argumentati ca sunteti totusi o persoana valoroasa, in pofida criticilor care vi se aduc.
Urmare a acestor constatari se impun urmatoarele precizari:
- sentimentul stimei de sine depinde de rectiile celor din jur;
- reactiile venite din partea celor cu care venim in contact se manifesta intodeauna sub forma comunicarii.Daca aveti intentia de a convinge o persoana de un lucru care nu corescpunde constiintei sale, atunci implicit comiteti un atac la adresa sentimentului de autostima al acelei persoane. Inevitabil, reactia sa va fi una defensiva, deoarece constiinta sa, componeta a personalitatii sale, va simtii nevoia sa se apere.Orice dovada a existentei unei neconcordante intre imaginea de sine si imaginea pe care si-a facut-o celalalt, inseamna automat, o agresiune la adresa sentimentului stimei de sine.
Orice agresiune la adresa sentimentului stimei de sine da nastere unui sentiment de insatisfactie.Cu cat cineva este mai indispus, cu atat mai defectuasa va fi comunicarea intre parteneri.Toti oamenii au nevoie sa li se recunoasca meritele persoanale, sa le fie apreciate rezultatele abtinute.A comunica eficient inseamna si a acorda atentie trebuintelor aproapelui tau.Ori de cate ori avem ocazia ca intr-o discutie sa “strecuram’ o parere binevoitoare, o constatare amabila, o lauda, un compliment, contribuim la cresterea sentimentului stimei de sine alinterlocutorului.
Factori necesari:
- pretuirea persoanei
- recunoasterea rezultatelor activitatii.
Cu cat doi oameni se pot manifesta liber unul fata de celalat, cu atat mai limitata este aparitia incidentelor.Indata ce apare o discrepanta, indata ce unul dintre parteneri nu poate sa (re)actioneze liber, avem de-a face cu o situatie de criza cu efecte imprevizibile.
Daca am inteles importanta pe care o are pentru fiecare dintre noi sentimentul stimei de sine, atunci se cade sa acordam respectul cuvenit partenerului de dialog.Si acum o ultima precizare. Ar fi extrem de periculos, daca cineva si-ar imagina ca toate aceste lucruri nu se refera la persoana sa, intrucat intodeauna se simte sigur, si nu cunoaste ce inseamna a te simti intr-o situatie jenanta.Regretabil nu este faptul ca un om tipa la altcineva, ca un asemenea individ nu va pricepe niciodata ca nu a avut dreptate, iar pericolul pe care il reprezinta este acela ca nu va sti sa respecte sentimentele semenilor sai.A comunica eficient inseamna a nu desconsidera trebuintele celorlalti.Acela care isi simte amenintata securitatea proprie se va preocupa numai de asigurarea acesteia.Prioritatea o are satisfacerea trebuintei care este in pericol.
Intregul comportament poate fi influentat, modificat sau curmat de manifestarile de afectiune.Orice fiinta omeneasca trebuie sa pastreze si sa apere ceea ce are. Si fiindca omul si-a dezvoltat un sentiment specific al propriei valori, va trebui sa si-l conserve. “
Vera F. Birheinbihl
E foarte mult de spus despre comunicare, pentru ca ea se poate face pe atitea canale, care se compun din foarte-foarte multe fire mici, aproape invizivile, fiecare.. Comunicarea depinde de cei 2, de educatia, experienta, afectivitatea, etcetc..
DeleteAsa este, e incredibil in cite miliarde de feluri putem comunica..Sau nu..