Armoniile dintre noi

Cuvintele au venit firesc..Am stors amintirile frumoase in sublimate..Le-am privit, gustat, mirosit, si le-am asezat in rinduri, ca exponatele din muzee..Apoi ne-am inconjurat de ele, ca de ziduri, ca sa rezistam asediului lumilor urite..Si am vorbit tuturor folosindu-le, ca sa stim ca le putem depozita in mintzile celorlalti, ca valori..Care sa ne vina inapoi, asa, cind depresiile ne incearca..
Intre noi sint aceleasi atingeri invizibile..Cu degete invizibile..Care se arata doar in simturi..
Iubirile au lasat urmele lor in mine..Ca urmele pasilor camilelor prin desertul asta etern al existentei..Pentru ca inca imi mai amintesc chipurile acelor femei atit de pline de senzatii si trairi, ce au trecut dincolo de contururile realitatilor..Pentru ca m-au facut sa visez, si sa-mi imaginez..Si sa-mi exhib ceva ce imi era atit de profund, si intim..
Pasesc si acum, printre atit de multe locuri, din trecut..Si vad cum eram, atunci..
Timpul si-a asezat variantele lui, paralele..Imaginile s-au suprapus..Au ramas unele linii din imaginile noastre de atunci..Si urmele privirilor..Ne mai reconstruim, inca, fiintele din curbele contururilor, si din jocurile dintre luminile si umbrele, de atunci..Te observ la fel..Ne mai simtim inca, intre toate, asa cum ne stiam in acele timpuri cind totul era posibil, si nestiut..
Intre noi au ramas aceleasi armonii, care cind ne apropie, cind ne departeaza atit de mult..

Optimismul inceputurilor

Timpul isi intoarce fata catre noi, pentru perioade scurte..Apoi pleaca sa priveasca altundeva..Si atunci pare ca am ramas sa ne privim singuri fiintele in alte oglinzi..Si imprejur mai sint ramase, parca, doar puncte din traiectoriile celorlalti..
Ma mir, uneori, de ce nimeni nu-si mai aminteste ce am trait doar eu..De ce energiile acelea uriase nu au trecut dincolo de mine..Mi-e asa de dor sa ma mai vad in ceilalti..Sa ma simt impreuna, si sa comunic orice, simplu si linistit, asa cum simt..Chiar si fara cuvinte..
Mi-e dor de starea de septembrie, cind ne asediau atitea nostalgii, si melancolii..Mi-e dor de tristetile alea abisale pline de atitea variante de viitor..Vreau sa fiu la fel de "atotstiutor" asupra a tot ce mi-a aratat trecutul, ca in clipele acelea cind, in naivitate, imi imaginam ca am atitea puteri, cit nu poate banui nimeni..
De multe ori ma gindesc daca nu cumva sint blocat in timp, in vremurile alea..Si ca fac excursii in timp, imbatrinind aparent doar..
E adevarat ca am vazut multe lumi..Lumi care au devenit ale mele, doar, si ale caror explorari le-am concretizat in contururi de amintiri..
Acuma mai sint intre lumi..Ma mai gindesc la ce a fost ca sa amuz..Imi amintesc doar ca sa-mi mai vad zimbetul in oglinda..Pentru ca, dupa toate, mai am multe de explorat..Si pauzele pentru regrete le scurtez, pentru ca am multe de facut..Variantele posibile imi zimbesc asa frumos..Si eu, la rindul meu, zimbesc destinului, ca sa ma trateze si el mai prietenos, pe cit posibil:)..

Energia fiintelor

Lumile au plutit un timp, printre galaxii..S-au umplut de luminile culorilor sorilor rataciti, si-au construit din energii fiintele, si au continuat sa zboare rotit..Apoi s-au asezat pe o planeta mica, si-au luat valurile eterice, si au lasat fiintele energetice sa isi continue drumurile..
Planurile s-au schimbat cu repeziciune intre ele..Schitele au aparut spontan, s-au translatat, au aparut forme 3D care s-au combinat rapid construind roboti din ce in ce mai complicati..Energiile fiintelor i-au invadat, si au inceput sa adune forme, si sa le imbine..Au aparut masini rapide care aduceau materie, si o transformau.. Au aparut cladiri, strazi, orase, tari, continente..O civilizatie intreaga inventata de robotii fiintelor energetice..Apoi unii roboti si-au dezvoltat personalitatea..Au inceput sa se lupte intre ei pentru putere..A fost un razboi absurd, care a urmat..Pentru ca s-a distrus tot..Si a coborit vidul cel  intunecat, peste ruine..
Fiintele energetice care au supravietuit au chemat valurile eterice salvatoare..S-au acoperit iar cu ele, si au plecat..Planeta a ramas la fel de pustie, ca la inceput..
Se spune ca unele expeditii au descoperit lucruri interesante ale acelei civilizatii..Urme ale unor lumi temporare, care au fost acolo, cindva..Si asta a facut sa se extinda cautarile pe mai departe..Unde oare sint acum acele misterioase fiinte?

Cei aceiasi..

Orice am fost mai demult, acum parca e timpul sa ne privim, in oglinzi..Sa ne simtim, ca fiintze..Sa ne privim simetriile, ca si cind am fi cautat acele semnificatii profund-nestiute..
Sint aici , asa..M i-e aceeasi liniste..Ma simt acelasi care a cautat sa unteleaga lumile..Intre toate reflexiile posibile..Mi-e ca sint acelasi care am fost..
Stiu ca lumile sint aceleasi, imprejur..Ne vedem la fel..Ne simtim aceiasi intre priviri..Cu tot..

Locurile mele

Sintem, aici, si acum..Si lumile ni se invirt in jurul acelorasi axe..Axele fixate si inca nedeterminate ale timpurilor..
Sint aici..Cu toate variantele din mine..Si cu toate detaliile pe care doar tu le poti sesiza..Am toate energiile expuse..Sint la intersectia lumilor..Te vad in aceeasi masura in care doar tu ma poti vedea, pentru ca intre noi e schimbul acela de energii subtile si insesizabile ochiului comun..Sint printre celelalte forme in acelasi fel, expus identic cu tot ce am fost..Citibil printre rinduri..Doar daca ma poti simti asa cum chiar sint..Pentru ca, altfel nu sint nicicum..Sint vizibil doar acelor spirite..Ma vad cei care au simtit aceleasi dureri..Si care au trecut prin aceleasi treceri..
Lacrimile mele sint doar intimplate..Asa..Ca  si cind ne-am lovit impreuna de aceleasi intimplari trecute..Ca si cind m-ai fi cunoscut, fara sa ma stii, in aceleasi locuri in care viata din noi isi mai cauta unele nestiute..
Stiu ca nu ma stii, asa cum nu te stiu..Si stiu ca te-am stiut cum n-ai stiut..Pentru ca noi am fost prin atit de multe, impreuna..Chiar daca unii au pus atitea lumi intre noi..
Stiu ca te mai uiti in oglinzile celorlalti..Si ca ma judeci de cum ma vad ceilalti..Dar stii ca si eu fac la fel..Chiar daca nu judec, pentru ca stii ca mi se pare asa de putin..Pentru ca, intre noi erau, in tot ce judecam, si simteam umbra unor spirite ce ne veneau de dincolo de timp..Si, pentru ca, stiai, te iubeam pentru ca si tu, ca si mine, reuseai sa treci peste orice, cind era vorba de a intilni o forma de absolut..
Stiu, formele absolutului din noi difereau de multe ori..Eram simetrici in forme atit de diferite..Eram cum eram conformi cu noi insine..
Lumile s-au mai schimbat..Din ce a fost a mai ramas o urma de ideal..Ca o umbra, pe cer..Pierduta printre  traiectoriile stelelor ce isi urmeaza drumurile milenare..Eu ramin in locurile mele..Si stau la fel de singur sa observ tot..

Re-amintiri

Cind eram adolescent eram bun la ping pong..Aveam o masa de ciment linga bloc, la care ne intilneam toti, si jucam pina se lasa seara..Inca mai am reflexele mele, oho, si nu ma laud, pentru ca trageam din aproape orice pozitie, pe orice colt..Eram imbatabil, fara sa ma laud..Imi descarcam toate energiile atunci, si ii invingeam pe toti..Chiar daca mai pierdeam meciuri, dar jucam artistic si aplicat..Am primit multe aplauze, pentru ca jucam spectaculos..Ah, ce mult imi lipsesc vremurile alea..Imi pare rau ca nu am jucat la profesionisti, ca le aratam eu lor..
Mai am multe de reamintit..
Lumile din mine s-au amestecat printre ale lor..Am privit spre nestiuturile lor la fel cum am privit spre toate ale mele..Am incercat sa fiu, cit am putut, acelasi eu, cu aceleasi aptitudini, aratind aceleasi directii spre care am tinjit, toti anii astia..Acelasi eu aparent, care exista si devenea credibil, pentru ei..
Vezi, m-am transformat si eu, in timp..Am ajuns o varianta..
Uneori simt ca sint ce am ramas..Din mine, din tot, din orice..Sint supravietuitorul lumilor..Omul care isi mai poate aminti de toate cum au fost..
Sint la fel de singur, ca atunci..Seman cu toti..Avem aceeasi singuratate..Ne jucam cu fiintza la fel..Ne privim la fel..Si pare ca nu mai stim ce ni s-a intimplat mai demult..Sintem asa cum am ramas, dupa toate grozaviile trecutului..Aici, asa..Ca sa cautam raspunsuri la atitea intrebari nepuse..Ca sa fim simplu si direct, aceiasi ..Si care mai pot umple, cu ce sint, culoarele timpului..

Cautatori printre taceri

Sufletele lor sint impartite egal, in spatiu..Sint ca aburi colorati care au tot timpul forme ciudate, si se misca singure in vid, ca si cind ar cauta ceva continuu..Uneori se intilnesc, din intimplare, si se ciocnesc exact ca galaxiile, trec unele prin altele, si ramin impreuna, sau se despart, lasindu-i celuilalt bucati din el..E ca un dans cosmic; pe atit de frumos pe cit e de unic..
Probabil ca vom ajunge si noi cosmici, dupa ce trecem dincolo..Ar fi frumos, desi chiar daca nu va fi sa fie, gindul asta ne face bine..
De altfel si cit traim pare ca plutim intr-un vis al unui univers, care pare ca incearca sa ne inteleaga..Inotam in eter la fel de singuri cum am fost cind am vazut pentru prima data lumina stelelor..Cautam inotind continuu.. Exploram inconstient infinitul nestiut, cu sperantza unei intilniri..Si mai intrerupem linistea atitor stabilitati cu strigatele noastre, pe care le aruncam in nestiut ca o ultima incercare, de fiecare data mai disperata, si mai acuta..Ne e frica de atita singuratate..Asa am fost intotdeauna..

Gesturile dintre lumi

Ascult Memories, si imi pare ca ma intorc inapoi in timpul de inceput al fericirilor..Parca ma plimb prin locurile acelea, atit de incarcate de atitea semnificatii..Si revad atitea secventze de imagini care se schimba..Si simt atmosfera de acolo, si de atunci asa cum era..Ma mai simt inca, inconjurat de toate cite am dorit, asa cum sint amintirile dupa ce memoria a prelucrat artistic evenimentele..Ma simt si la fel de emotionat..Imi sint atit de vii in minte toate..Am trecut peste ce a fost rau, atunci, am ocolit toate nereusitele cu curajul acelei virste..Si asta m-a ajutat sa uit si toate relele care au urmat, de atunci, si sa-mi revin la optimismul meu fundamental..
Ce bine e in liniste..In linistea din tine..Ce bine e sa te poti plimba, iar, printre toate cele deschise si doritoare de iubire..Ce frumosi sint ochii aceia curiosi care mai asteapta sa le povestesti..Si formele corpurilor, si peisajele pline de lumini care deschideau atitea drumuri in imaginatie..Si toata veselia unor simturi care adulmecau fericirile instinctual, cind se apropiau evenimentele atit de asteptate..
Ce frumoase erau gesturile acelea pline de gratziile fiintzei interioare, care doar iti sugerau, subtil, trairile profunde si insuficient aparate, si vizibile..Si care te faceau confident, aproape complice, la trairi care erau si copilaresti, dar si mature, si care nu s-ar fi vrut aflate..Ca si cind totul era limitat la noi..Si ca si cind privirile si gesturile erau prea pretzioase, ca sa fie vreodata aratate..
Da..Cred ca nu am stiut niciodata sa explic ce simteam cind vedeam acele gesturi..Le simteam doar finetzea delicata a unei timiditatzi care nu reusea niciodata sa mearga cu exprimarea pina la capat..Si ma simteam si eu, ramas, ca si exprimarea, la mijlocul drumului, si destul de nelamurit, chiar confuz..
Dar viata mi-a aratat multe drumuri posibile, de atunci, si pe care am mers..Pastrind in minte inca, gesturile acelea intrerupte, si suspendate intre lumi..

Citeva armonii

Vinul e bun, fetele frumoase, si admosfera beton de vesela..Asa e cind te reunesti cu toti cavalerii mesei poligonale..De fapt asta e din alt film..Cred ca m-a inspirat ce am vazut la cele 2 semifinale de la Eurovision.. Destule melodii bune, si beton orchestrate si interpretate..Si scena e una fut-urista, cu chestii care se misca si dau senzatia de valuri 3D, plus un ecran urias pe fund (era sa zic pe buci), si unul pe scena..Vocile incredibile, imbracaminte fastuoasa pentru doamne, decit (ca domnii is mai punk-clasic-rap modesti)..Cica la cota pariurilor locul 1 e Sweden, 2 rushii cu o melodie foarte sensibila si 3 italienii cu cei 3 tenori..E posibil..
Eu am inteles o chestie, de cind a luat locul 1 Loreen cu Euphoria, ca cel mai mult conteaza melodia si interpretarea..Cind au fost piese bune ele au cistigat, dincolo de voturile date la smecherie intre prieteni..Bun, dar cum sa fie o melodie buna? Pai sa fie pe un ritm constant-energetic, nerepetitiva, si variat-sensibil-vivace-armonica, si evident interesant-ultramodern orchestrata..Cred ca "simt" cam ce fel de melodie ar cistiga, imi pare rau ca nu pot sa colaborez ca sa-i fac cistigatori pe unii..Chiar, la cite talente sint in lumea asta, cum naiba de nu concureaza doar piese exceptionale, nu pricep..Imi pare rau ca nu stiu sa cint la un instrument, cre'ca as fi fost un dirijor-orchestrator bun, poate si compozitor, cine naiba stie, pacat ca inainte sa ajungi un manager de sunete tre'sa fii instrumentist bun, ca cica doar trecind prin experienta aia iti formezi auzul..Aiurea, nu cred..Iti trebuie  doar talentul de a imbina armonicele instrumentelor, adica sa simti cum se pot combina impreuna sunetele ca sa iasa armoniile bune, si iti trebuie si instrumentisti buni si ascultatori (asta e mai greu, ca ei sint cam rebeli, si vor sa cinte doar ce vor ei)..In fine..
Ma uitam la piesa romaneasca de acuma, cu Voltaj..E continua, armonica, inchegata bine, dar e prea lenta, si ii lipseste curajul, parca e facuta pentru oameni linistiti, ori lumea contemporana e dinamica, agresiva, si foarte directa..Trebe update si in stilul compozitorilor, ca sa nu raminem de carutza..
Am vazut mai multe documentare despre ABBA, si cam toate spuneau ca melodiile lor sint actuale pentru ca sint exceptional de bine facute, au armonii greu de egalat chiar si azi..Si multe sint bune de muzicaluri, de fapt se si joaca Mamma mia inca..Iar Bjorn si Benny chiar au compus, si dupa ABBA exceptional de bine, Chess de ex..Bine, ABBA s-a desfiintat ca au obosit artistele..Na, femeile:) In fine..
Si ca ziceam de muzicaluri, ceva bun cu Barbra, numit Memories..
Muzica, fie ca e pop, rock, sau clasica, a fost intotdeauna, alaturi de vin, o sursa uriasa de inspiratie, cel putin pentru mine..Sint multe de spus despre multe; artisti, albume, stiluri, in fine..Mai revin pe tema asta ca e una mare de tot..

Asa, ca si cind

Singuratatile noastre s-au plimbat printre singuratatile lor..S-au privit in ochi, s-au salutat, si si-au continuat drumul..Si-au salutat fiintzele si au discutat despre trecut, si viitor, simplu..
Am impresia ca te stiu, de undeva, nu stiu exact..Si stiu ca si tu ai impresia ca ma stii, si ca ai sa-mi zimbesti cind ma vezi..Si ca vom conversa despre cite..Sint sub multe impresii, si te vad asa, in ceatza, chit ca iti simt fiinta si eferevescenta ta dorintza de a-mi spune atitea:) Dar te inteleg, si te ascult, chiar daca mai sint asa de distrat uneori de atitea ginduri cite imi vin dupa toate cite mi s-au intimplat..Stiu ca ma poti intelege..
Gindurile tale se intorc la mine, ca sa se vada iar in tine, intr-un circuit continuu, asa ca o traiectorie de boomerang lansat de mine, cind eram intr-o siuatie fericita..Si care a venit la fel, spre tine..Ne-am pasat fericirile asa de direct, si generos..Ca si cind am fi fost iubiti, de mult timp..Asa..

Suflete stabile

Lumile dintre noi au ramas, inca, intre noi..Am pasit pe ele atunci cind ne mai cautam inca, drumurile..Lumile dintre noi ne privesc, cautind sa inteleaga ce a fost intre noi..Si de ce a trebuit ca, tot timpul, ele sa ramina acolo, intre noi..De ce nu ne-am legat mai strins..
Nu stiu sa raspund..Nu am stiut niciodata sa explic de ce toate au fost cum au fost..Sa fie pentru ca am cautat sa ne eliberam de tot in relatia asta simpla dintre noi doi..Sa fie pentru ca am lasat lucrurile sa se intimple, asa, ca si cind am fi incercat sa ne descoperim  proiectiile mentale in celalalt..Sau ca si cind am cautat sa simtim sufletul readus in conversatia aceea, si aceeasi, universala, cea care cauta determinarile universale, cele pe care noi nu le-am inteles niciodata..
Uneori ma mai gindesc ce e masculin, sau feminin, in noi..Ce fel gindim, si in fel ne mai simtim fiintzele..Si cum ne mai privim..Cine am ramas unii, pentru ceilalti..Cum mai simtim ca am putea fi, asa cum ne aratam..
Avem sufletele amestecate..Asa cum avem privirile ramase, dupa atitea amintiri..Ne-am legat, fara sa stim..Si am continuat sa fim, doar noi, cei uitati, si singuri..Am continuat sa ne exhibam drumurile noastre cele paralele, privindu-ne si zimbindu-ne, ca si cind am fi fost constienti ca toate ni se vor ordona fiintelor noastre etern deschise si vulnerabile..Am continuat arogant, ascunzindu-ne nespusele nedeterminari, ca si cind am fi stiut ca lumea nu ar fi vazut decit aparentzele..Si ne-am acoperit de viziunile lor ca de armuri invincibile, care sa ne apere intr-o veshnicie de infinitele lor nedeterminari..Am ramas la fel..Indiferentzi de tot ce oglinzile lor preziceau privind reflexiile..Cu aceleasi contururi..Inflexibili..Identici cu tot ce am fost, sau s-a reflectat, vreodata, in orice oglinzi de suflete, de oriunde, si oricind..

Andante

Ma simt ca un instrument uitat undeva intr-un colt de lume..Stind asa, cautind sa vada pasiunile din celelalte priviri..Si care stie ca va nimeri pe miini bune, care sa scoata din el acele armonii pe care le astepta demult..
Te mai vad, chiar daca te amesteci printre toti ceilalti..Sint atent la ce a fost atit de imediat, si adevarat..Mai vad liniile unor sentimente trecute care semanau cu ale mele..Mai simt cum simteam atunci, cind toate erau asa de adevarate..Ce cite lumi frumoase, care se cuplau intre ele, nestiut si neclare ca un tot intre atitea toate..Si acuma simt cum mai tremur la atingerile atitor mistere care isi aratau nelamurit, contururile..Mai simt clar obscururile care imi spuneau ce va veni, in silabe neclare, doar ca sa-mi excite imaginatia..Sint parca, ramas, doar ca sa verific daca existentele mele mai sint deschise spre noile adevaruri de descoperit..
Stii ca pot sa te privesc la fel..Si ca energiile iubirilor din mine sint identice cu tot ce am fost..Si ca mai pot sa disec realitatea in cuvintele pe care tu mi le-ai spus, atunci..Sint acelasi, la fel de expus atitor ginduri ce simteam ca vor veni..Ca un calator ce isi asteapta locul intr-un vagon dintr-un tren ce merge spre locuri neexplorate, inca..Si care spera sa te intilneasca in acel compartiment al destinului, unde sa fie el insusi, si sa poata conversa eliberat de toate trecuturile lumilor..Si unde sa poata fuma in voie..Ca sa se lase in voia trecerilor, si sa poata spune, printre inspirari, si expirari, cite i s-au intimplat..
E liniste imprejur..Noaptea a mai acoperit unele priviri..Are si singuratatea frumusetile ei..

Cel ramas

Pe deasupra, cerurile se invirt paralel..Linistea s-a asezat in fulgi pufosi, peste tot..A venit iar vremea gindurilor uitate..Cind ne aruncam unul altuia linistile din priviri, si cind ne simteam devotati, ca doua statui clasice, asezate pe aceleasi locuri fixe, din acelasi muzeu..Am ramas la fel, cu aceleasi forme prin care inca mai trec unele priviri..La fel de singuri, si expusi..
Cred ca marele regret al vietii mele e ca nu am putut niciodata sa continui o relatie dincolo de nivelul acela al inceputurilor.. Pentru ca dupa discutiile generale despre tot, urmau cele despre propriile fiinte, tot asa, la general, dupa care eu incercam sa filosofez..Si aici simteam ca lumea ori nu poate, ori nu vrea..Si atunci ma simteam in plus..Mi se parea ca sint ridicol in absolut as fi incercat..Eram efectiv in plus, si atunci ma retrageam..Nu mai conta nimic..Nu mai era nimic de demonstrat, si nimic din ce fusese la inceput..
Dar mi-am revenit, tot timpul..Si am incercat sa imi imaginez ca va urma altceva..Si am ramas cu ce mi-am imaginat, pentru ca urma altceva, dar la fel..Ce ironic..
Acuma sint la fel..Mai am in amintiri dorintele de la inceput..Mai privesc lumea asa, ca atunci, si incerc sa ma bucur de fericirile mici si adevarate..

Detalii salvatoare

Cind ne-am intilnit prima data eram destul de confuz..Venisem dupa multe incercari nereusite, si eram destul de deprimat..Aproape ca nu ma mai interesa nimic din ce fusese, si-mi blocasem mintea intre citeva ginduri de avarie..M-am simtit esuat, si cu slabe sperantze de a reveni..Ma lasasem dus de valurile vietii complet aiurea..Era prea mult intuneric peste tot..
Pina la urma, cine sint? Sau cine eram inainte? Pentru ca e simplu, cine sint deriva din cine eram..Mai greu e sa inteleg cine eram, ca de acolo pleaca toate..Cred ca eram o combinatie psiho-afectiva complicata, influentata de atitea: de ceilalti, de mine, de lecturi/filme, de experientze multe nereusite, dar si de unele succese pe urma carora am continuat drumul, de trairile atasate experientelor, de incercari/explorari in domenii noi si care imi infierbintau, mintea, etcetc..Aveam adunate destul de multe, si care ma dominau pe rind, aleatoriu complet..Cred ca de asta nu ma intelegeam, pentru ca nu exista nici o logica..Ma rog, nici o logica din cele pe care le stiam..Era altceva, pentru ca erau trairile mele care mi se intimplau..Si toata combinatia asta ma facea confuz..
Cum spuneam, cind ne-am intilnit prima oara eram intr-o stare ciudata, un fel de nedeterminare ametitoare.. Imi blocasem imaginatia, pentru ca incepuse sa ma chinuie, si lasasem mintea deschisa doar simturilor.. Am privit doar lumile prin filtre colorate, si am ascultat doar unele sunete..Apoi am inceput sa am curaj..Am zis ca nu pot sa ma izolez continuu..M-am decuplat de la tot, am aruncat in uitare durerile, si am pus iar imaginatia la lucru..Am inceput sa observ iar detaliile, cu acea curiozitate de demult..Si mi-am revenit..
Sint iar plin de energii..Si mai bine aparat de relele care vor veni..Am invatat sa-mi coordonez si indiferentza.. Sint iar pasionat de detalii..Sint multe, si uimitoare, pentru ca ele construiesc intregul..

Diferentele reale

E greu sa intelegi, pentru ca trebuie sa legi logic toate datele..Dar e si mai greu sa te intelegi, pentru ca simti ca tot ce erai, si singurul om de incredere, tu insuti, se schimba tot timpul..
Deasupra ramin sa se roteasca toate lumile, si sa se aseze imprejur, ca sa pot alege ceva, in sfirsit..Sint destul de confuz..Sint intre atitea nestiuturi..Mi-e frica de atitea optiuni..E uriasa lumea asta..Trebuie sa revin la ceva mai natural..Si cu care sa simt ca rezonez..Vreau inapoi la ce eram..Sint singur, intre atitia straini..Mi-e frica deja..Ochi vad..Ochii lor te fixeaza..Incearca sa te vineze..Trebuie sa inveti sa iesi din victima potentiala, si sa devii la fel de vinator ca si ei..Sa fii mai tare, si mai aplicat..Ca intr-un joc care pe-care..
Uneori e obositor, pentru ca energiile tale sint interioare, pe cind ale lor sint exterioare, ei se manifesta agresiv si efectiv..Sintem diferiti..Care e vina mea in toate astea?

Silent running

Mi-a placut Silent running, filmul, eram mic cind l-am vazut, pe vremea lui ceashca, mai ales ca avea si melodia aia atit de misterioasa, si totul se petrecea pe o nava pe care pamintenii incarcasera plantele ramase dupa ce pamintul fusese distrus, pentru o reconstruire a naturii asa cum era, pe o alta planeta.. Chiar m-a impresionat filmul asta, pentru ca are in el eroi si drame profunde..Si eu chiar ma vedeam in echipaj, alaturi de ceilalti, atunci, si imi imaginam cum era nava, cum ma plimbam prin toate compartimentele, ma mai uitam la stele, mai ieseam pe holurile alea super-technologizate..Si imaginile din film efectiv ma duc inapoi in timp, in perioada aceea a paradisului pierdut al copilariei si adolescentei..
Acum, ca am terminat introducerea, sa trecem la cuprins..Asta e prima data cind am gasit titlul, si l-am scris, pentru ca am simtit ca imi sintetizeaza bine tot ce aveam in minte..Bun..
Cind esti tinar acumulezi multe: idei, trairi, orice ti se pare ca e "de-al tau", din sistemul tau in constructie.. Apoi ti se dezvolta unele mindrii, si orgolii ale valorilor adunate, ca masura de auto-protectie..Apoi, viata lovindu-te mai tare, iti pui mindriile si orgoliile intre rosiile si salamul din sendvish, si le inghitzi..Si, asa eliberat, poti continua drumul inainte mai usor:)..De multe ori am invatat sa fac asta, pentru ca a trebuit..Si in sendvish mai adaugi si unele cuvinte, sau fraze, expresii, pe care, la fel, le inghitzi..Pentru ca daca le-ai spune ai risca foarte mult..Si asa, parca te si saturi, si nu-ti mai trebuie nimic, pentru ca esti satul de toate..Si, asa, tacut, iti iei traista in batz, si alergi spre alte experientze, si explorari..Sau mergi, tot tacut..Privind rareori inapoi..

Priviri simetrice

Nu te mai stii..Pentru ca m-ai uitat..Am ramas sa ne mai amintim ce credeam ca nu vom uita..Am ramas sa ne privim, asa, ca doi idioti..Ca sa incercam, macar acuma, sa ne refacem amintirile..Sintem cinici, stiu..Nu mai avem, intre noi variante ramase..Ne lasam dusi de vinturile destinului, de acuma incolo..Ne uitam in toate oglinzile destinelor celorlalti..
Sint singur..Esti ca si mine..Macar semanam..Si avem si amintiri..Sintem aceeasi specie..Si venim din lumi identice..Ne-am rotit visele imprejurul acelorasi axe..Si ne-am privit, cumva, suficient de simetric, cit sa simtim ca ne cunoastem demult..

Amintirile ramase

Imaginile se desfac, se refac, se rotesc imprejur, si se impreuneaza, ca sa se desfaca iar, in acelasi dans.. Aduc sunetele impreuna, ca sa-si justifice miscarile..Si danseaza iar..Se combina iar, complicat, in siruri fara logici..Se rotesc imprejurul unor locuri nestiute..Ne privesc nelamurit o secunda doar, cit sa ne simta fiintza, ca sa-si reia, iar, dansul..Imaginile holografice, care danseaza cu aerul..Fiintele eterice care n-au substanta fizica, si, care, trec nonsalant prin noi cu o arogantza a unor stiintze nestiute..
Transparentzele se transfera inspre noi..Si noi devenim cei nestiuti..Ne lasam ghidatzi de culorile umbrelor lor..Contururile ne-au devenit la fel de transparente..Plutim printre ei..Am ramas in urmele amintite..Linii, si curbe, pe o margine de lumi..

Zebra intrebarilor

Tristetile ne seamana, pentru ca sint ale noastre, proprii..Si ele au in ele si un miez de optimism, ba chiar de veselie, ca altfel n-ar fi tristetzi, ci orice altceva..Cel putin asa le vad eu..Tristetzea e ca zebra care te face sa te intrebi daca e neagra cu dungi albe, sau alba cu dungi negre..Na..
Ca in viata, cum spuneam, tristetzea si optimismul sint amestecate in doze diferite, dar ele co-exista tot timpul:)..Si ca sa nu fie dubii, citeva exemple de veselie pura Walking on sunshine, Bamboleo, or Tell it to my heart cu damn beautiful vocalists..Astept Eurovision, o yeah.

Introspectie

Dincolo de superficialitatile astea  de "corectitudine" cotidiana ramine mintea aia profunda a noastra, cea care judeca realist totul..Mintea cea sub constienta pe care o accesam in momentele cind avem revelatii, sau cind cautam raspunsuri la intrebarile profunde..Acolo sint eurile noastre reale, sistemele de valori, logica, si visele nespuse..
Dar, ca sa ne descoperim pe noi insine, trebuie sa invatam sa ne exploram..Asta e o altfel de incercare, mult mai grea ca o explorare obisnuita..Acuma, daca obtinem din asta, ca rezultat, ceva mai mult decit cunoastere, e bine..Dar si cunoasterea de sine e totusi suficienta, cit sa justifice eforturile, pentru ca stim mai bine cum sa abordam viata..Pentru ca stim ce avem, ca resurse..Sint multe de spus..Teoria e aceeasi pentru toti, dar exercitiul practic e al fiecaruia sa-l faca, si sa-l evalueze..

Indiferentze

Cuvintele mai ies desupra, sa ne aminteasca de notiunile invatate, si sa ne mai arate parti din lumile interioare.. Alteori ramin doar armoniile atitor sunete complicate, cind imaginatia isi cauta imaginile..Si cind toate erau confuze ramineau filmele mentale ca o combinatie de amintiri complicate, pline de trairi si senzatii, asa ca visele..Si acolo ne scufundam cu toata placerea extazului.. Acolo vedeam detalii uitate, si placeri traite atit de demult, si care ne aduceau trecutul acela dulce, exact aici..
Da, bine, trairile mele sint doar ale mele, stiu asta..Si poate ca nimeni nu le intelege si simte ca mine..Pentru ca daca spun, sau descriu ceva, asta poate sa rezoneze doar in mintea mea..Pentru ca in mintea mea s-a petrecut tot..Toata explozia aia de trairi e doar in mine, si doar eu o stiu..Si daca incerc s-o explic e aiurea, pentru ca efectiv nu se poate explica in cuvinte..E mai mult..E foarte profunda..
Uneori scriitorii imi par ca alearga singuri prin viata, si incearca sa redea in cuvinte chestiile alea, de nespus.. Cum reusesc oare? Pentru ca unii din ei sint celebri, clasici, au valori aratate..
C um e sa-ti arati trairile intime in cuvinte? Te face sa te simti mai putin singur? Si daca mai sint oameni care te citesc, citi inteleg, si simt din tot ce ai vrut tu sa arati? Cine e dispus sa mai caute sa te inteleaga azi, in lumea asta atiiiit de plina de confuzii, si mizerii? Mai comunica cineva, ceva, cit de cit?

Jocul de-a viata

Viata e in multe feluri, dupa locul din care o privim..E vis, sperantza, drama, comedie, traire, gindire, simtire, etc..Dar viata e si un mare joc, pentru ca sintem copii care invata continuu..Un joc care arata in diferite feluri..
Asa si o relatie intre un barbat si o femeie, e si un joc..Te joci cu celalalt cind serios, cind amuzat..Te joci cu corpul celuilalt, te joci cu cuvintele, cu imaginile, cu orice care poate face comunicarea mai interesanta..Dar te joci cu ce de jucat, fara sa jignesti, sau sa iti bati joc, sau sa ranesti, pentru ca altfel nu mai e joc..
Si ca ziceam de corp..Ei, aici e interesant, pentru ca corpul are zonele lui sensibile, si jocul asta, atent facut poate da senzatii profunde, mai ales cind e facut cu atentie la detalii:)
Jocul e frumos cind e facut cu placere, si cind cei doi participa curiosi de a descoperi lucruri noi, si interesante..Pentru ca jocul e felul in care fiinta din noi descopera..
Traim jucindu-ne, si lasindu-ne sedusi de nou..Pentru ca asa invatam..Asa invata si copiii..Iar noi, cam raminem, cit traim, niste copii curiosi, care experimenteaza orice, ca sa stie pe viitor cum sa se comporte cind o situatie asemanatoare apare..Invatam simtind, gindind, elaborind, analizind, si actionind..Invatam tot ce putem, traindu-ne viata in felul nostru propriu..Si personal-subiectiv..
Ne jucam de-a viata, asa cum Sebastian se juca de-a vacantza..
PS. Am scris despre joc, si formele lui, pentru ca e multa rigiditate, si multi confunda jocul deschis si creativ cu lucruri sinistre dupa propriile interpretari, cum ar fi perversiuni, ciudatenii, etc..Mi s-a intimplat de foarte multe ori..Depinde de om, pina la urma..Nu am nimic cu nimeni, fiecare e liber sa creada ce doreste, dar nu trebuie sa facem confuzii..Nimic din ce e omenesc nu trebuie sa ne fie strain, e adevarat:)

Timpul timp

Partitura e aceeasi.. Cinti dupa ea un timp..Apoi incepi sa improvizezi, in stilul, si ritmul tau..Lasi sa curga gindurile intr-un fel linistit..Te armonizezi cu toate lumile din tine..Esti o picatura in tot Universul palpabil..Vezi totul in senzatii..O nota, o culoare, o felie de timp plina de amintiri dulci pe care ti-ai imagina-o traita altfel.. Un zimbet cald, o tresarire la un gind regasit printre alte ginduri..O privire in oglinda la chipul tau pe care timpul l-a mai schimbat, dar care pastreaza farmecul zimbetului adolescentzei..Un gest simplu, si generos ca o zi de sarbatoare, cind iti placea sa faci cadouri, doar ca sa vezi fetze fericite..O zi ploioasa, cind toti se retrageau, si puteai sa te plimbi in voie, printre picaturi..O noapte de plimbare la fereastra busului care te purta de la un capat la altul al orasului..O prajitura cu crema pe care o savurai privind catre trecerile grabite ale celorlalti..O ciorba de burta stropita cu bere ieftina, pe malul unui fluviu ce se afla intr-o eterna curgere.. O clipa traita alaturi de oameni speciali, si care te faceau sa te simti atit de special..
O clipa pretioasa din timpul vietii..Un moment din toate..Un gind simplu..
Toate se aduna impreuna, si ne construiesc viata..Toate ne determina azi, si ne fac sa simtim ca traim..Si ne mai fac sa acceptam ca timpul curge, asa ca si cind am fi iar copii, si am sta, undeva pe un mal, privind la fluviu, ca la timpul care curge, ireversibil..

Limite

Orizonturile  se intind calme, peste tot..Sintem inconjurati de atitea infinituri..Ma gindesc; noi de ce sintem atiiiit de limitati, in toate? De ce uneori acceptam atit de multe reguli artificiale, si absurde?

Lumea timpului

Lumea e o varianta de timp, si spatiu..Cind toate variantele posibile ne intimpina, ca si cind ne-ar fi asteptat doar pe noi, ca sa se intimple..Si ca si cind am fi fost alesi de destin, ca miracolul nestiut de nimeni sa apara aici..

Mecanismele lumii

Variantele de noi ramin in noi..Si le spunem doar atunci cind credem, sau simtim, ca pot fi intelese..
Nu e nimeni pe drum..Nicaieri..Sintem doar noi, cu proiectiile noastre..Nici o reflexie a niciunei oglinzi..Nici o raza macar..
Stiu ca am facut multe greseli, si niciuna scuzabila..Si stiu ca am ramas doar eu, sa le analizez, si sa le justifice..Desi, intr-un fel, stiu ca doar eu le pot argumenta..
Mai stiu ca, daca pot spune ceva, e pentru ca am reusit asta, dupa multe incercari..
Nu stiu ce curaj mai am..Am ramas ca sa pot privi ce mai poate fi imprejur..Totul e o suma a variantelor posibile..Lumea iti ramine ca atunci cind credeai ca toate sint identice..Si cind simteai ca poti fi acelasi care poate singur pricepe toate mecanismele lumii..

Intelegerea detaliilor

Variantele singuratatilor tale ti le evaluezi singur, in calm, si linistea noptilor..Cind esti tu cu tine, doar..Te plasezi intre oglinzi paralele, care iti arata o infinitate de imagini-proiectii..Si te analizezi cum poti..Pentru ca toate proiectiile alea, daca le studiezi aplicat, iti arata diferite laturi ale tale, proprii..Iti vezi fiinta despicata spectral, in toate variantele de culori posibile..
Am uitat tot, doar ca sa-mi reamintesc totul, altfel..Si ca sa-mi recompun fiintza, altfel, dupa reguli noi..Pentru ca asa mi se cere..
Te vad cum te vad, dupa sistemul meu de valori..Te observ cum ma observi, cautind sa te inteleg, printre toate..Sint singur si izolat..Am in minte imaginile neclare ale felului in care cautam sa inteleg tot..Imaginile alea nestiute, de inceput de lumi..
Acum sint la fel..Nu stiu ce m-a determinat sa incerc..Sint la fel de singur ca atunci..Inca n-am inteles prea multe..Dar privesc inainte cu o sperantza nelamurita..Vad forme subtile care se mai ascund intre detaliile nespuse..

Tu si variantele lor

Multe trairi ti le reprimi, pentru ca stii cum reactioneaza ceilalti la ele, si pentru ca tu, in civilitatea ta stii ca nu are rost, daca nu..Dar asta pina explodezi de atitea frustrari..Pentru ca esti om, pina la urma, si vrei sa te conectezi rational cu alte minti..
Sigur, ai si tu instinctele tale care te fac sa cauti si fizicul din realitatea asta..Dar fizicul pare insuficient, si atunci te exhibi intr-o deschidere sincera, care, evident iti e reprimata brutal..Te vezi pus la punct de un stupid care iti invoca nush ce clisee sociale..Un bou, sau o vaca, dupa caz, care iti da in cap  cu nush ce mizerii, sau scirbosenii absolute, care sa te taxeze pentru ca ai iesit din "rind", si ca nu respecti regulile cretine, inventate de niste sinistri, ca sa te faca mai disciplinat..Ca cine dracu te crezi, de te comporti neadecvat?
Sa traiesti intr-o anumita mentalitate te poate handicapa destul de mult..Pentru ca nu poti fi ca ei, si, in consecintza vei fi eliminat..Iesi afara! Du-te in alta parte, oriunde, dar nu ne strica echilibrele noastre! Iesi in afara sistemului nostru..Iar tu, de nevoie, iesi injurindu-i, chiar daca asta nu face decit sa te simti tu mai bine.. Pentru ca ei, si sistemul lor vor ramine acolo, stabili..Ce mizerie..Si ce societate dilie sa-i accepte pe ei, si reactiile lor, in timp ce pe tine, eventual, te compatimesc..
A fost intotdeauna o lupta a individului cu societatea..Care nu a avut o solutie stiintifica, ci doar una de acceptare a felului in care e tratat el, de societate..
Si, cum se zice pe romaneste, sa nu-ti bagi pula in ei toti, si sa-ti vezi de ale tale? Asta daca iti poti permite sa fii tu singur, si pe picioarele tale, independent de oricine, oricum, oricind..

Simetriile simtite

Variantele de noi ramin deschise..Asa ca atunci..Cu toate, si cu tot..Cind stiam exact ce ne dorim..
Sint aici, si tu esti acolo..Stiind ca raminem ce sintem..Firi ce se privesc in oglinzile atitor realitati.. Ca si cind si-ar accepta conditia oamenilor acelor timpuri, deschisi spre adevarurile ce vor sa vina..Ca si cind pe adevarurile astea spuse, se vor elibera si spiritele cele ramas nespuse..
Eu te vad asa cum simt ca esti..Si ma eliberez pe mine spunind ce cred despre tine..Iar tu te poti elibera de tot, de mine, spunind ce crezi despre tot, si despre mine..
Raminem simetrici..Egali in proportiile impuse..Avem liniile trasaturilor deschise..Suficient cit sa le putem analiza..

Drumul destinului

Era frumos atunci..Poate pentru ca ma eliberam inspre inauntru, si imi legam sperantzele de imagini si armonii care imi placeau atit de mult..Si le traiam pe toate, inauntru si etansh izolat de exterior, atit de intens..Era in mine o explozie de bucurie si adevar fantastica..De fapt era mai mult, pentru ca imi construiam proiectii mentale uriase, care sa ma cuprinda perfect..Lumi greu de aratat in imagini, si cu atit mai greu de definit in cuvinte..Acolo sint eurile mele, cred..Construite intuitiv, atunci..
Dar, timpul a mai trecut, lumea s-a mai schimbat, am experimentat si eu oarece mizerii depresive..Dar am invatat multe, enorm de multe, si mi-a placut..Am trait, cel putin pina acum, o viata al naibii de interesanta..  Si asta poate pentru ca asa s-a intimplat, sau asa mi-am dorit, sau toate la un loc, cine sa stie..
Sincer, sint fericit de toate intimplarile, pentru ca vroiam sa experimentez..Nu am putut sa fiu liniar, pentru ca nu imi e in fire..
E liniste imprejur..S-a asezat praful peste tot..Ne privim..Nu s-a schimbat nimic..Ne privim la fel..Lumile sint aceleasi..Lumile dintre noi ne vorbesc pe limba comuna..Ne mai comunicam senzatiile..Simturile ne ramin separate..Privirile spun..Sintem blocati in noi insine..Deasupra lumile continua sa se invirta..

Sferele sufletelor

Poligoanele se invirt in carusel.. Colturile le devin mai multe, si mai dese, iar timpul le schimba culoarea, pina cind poligoanele se rotunjesc toate, si se transforma  in cercuri pure..Iar cercurile toate devin sfere care se apropie, se indeparteaza, se inmultesc pina ne inconjoara..
Sufletele au parcurs drumul de la cercuri, la sfere..Din membranele lor au iesit fire subtiri care au cautat alte sfere..Si asa, s-a construit conexiunea..Care a facut din sfere o lume sferica, care se roteste continuu pe sferele sufletelor conectate...Ca un rulment..
Doi ochi sferici privesc  lumea..Printre alte perechi de ochi..Privirile au ramas lipite de timp..Si corpurile fixate in spatiu..

Viteza evolutiilor

Am revazut  Contele de Monte Cristo, cu Richard Chamberlain, si m-am gindit la toata povestea..Ce ar fi fost daca el, dupa ce a gasit comoara, ar fi plecat in lume sa se distreze, si ar fi uitat tot? Ca nemernicii aia care l-au bagat pe el in temnita nu meritau atita efort ca sa fie aratati cum sint, pentru ca-ca ei e plin..Asta privind din punctul de vedere contemporan..Dar atunci, in vremurile alea era in societate un fel de simt al onoarei, care trebuia respectat..
Astazi toate sint mult mai complicate..Coexista toate, de la cele mai inalte, pina la cele mai joase, nu mai e un stil social, sa-i zic asa..Azi parca ciudateniile sint baza..Caricaturile umane, mutantii cu diformitatile cele mai absurde trezesc interesul..Spiritul pare depasit..Si asta desi societatea se bazeaza pe spirite, pe capacitati din ce in ce mai mari..Bine, poti spune ca lumea e o piatza deschisa, si ea decide..Adica, daca in piata muncii e nevoie de spirite, din toate domeniile, atunci spiritualii aceia vor fi apreciatzi si remuneratzi..Altfel, nu..
In viitor spiritele vor fi baza, de asta sint absolut sigur..Si cind zic asta ma refer la profesionisti, mai putin aia de conduc, ca se vede destul de limpede, inca de acuma, ca-ca sa conduci iti trebuie, totusi, o educatie..
Bine, societatea evolueaza continuu, si se reconfigureaza continuu..Dar, parca, uneori simti ca evolutia e prea inceata, si nesigura..Si nu e corect, pentru ca si timpul vietii noastre e destul de mic..
Uneori ma gindesc cum ar fi fost sa ma nasc intr-o altfel de societate, care sa fie mai receptiva la propriile ei dorinte de evolutie..

Omul lumilor

Am avut intotdeauna un fel de senzatie stranie, amplificata si de ce mi se intimpla; ca deasupra, undeva la inaltime, anumite lumi se rotesc in cercuri concentrice, si asteapta un momemt ca sa se coboare printre noi.. Si am senzatia ca le vad rotirile, cind mai aproape, cind mai departe..
Lumile astea sint foarte complicate, pentru ca sublimeaza trairile fiintei noastre..Una e o lume a esentializarilor si abstractizarilor  precise si riguros definite, alta e una a trairilor extreme, a senzatiilor intense traite la limita nebuniei, alta a zborurilor eliberatoare, etcetc..Si lumile astea ne cuprind cu totul, cind le intilnim..Ne acopera, ca sa ne descoperim noi pe noi, si ca sa ne intelegem natura, ca parte a totului..
Demult, cindva, am avut impresia ca sint un strain, si ca totul imi e atit de altfel..Acuma sint mai linistit, pentru ca am mai inteles cit de altfel sint..M-am mai impacat cu toate..Sint la fel de eu cum am fost tot timpul, si nu-mi pare rau de intimplarile mai bune, sau mai rele, pentru ca ele ar fi venit, oricum..

Echilibrul cautat

Cuvintele par slabe..Ca si cind ar alerga dupa sentimentele mele, si nu ar reusi sa le prinda..Si ar ramine blocate..Si ar ramine, asa, in admiratie..Asa cum ramin si eu, cind le pot prinde, pe ele..
Viata ne surprinde, de multe ori..Si ne arata situatii cind cuvintele par slab-sfrijite si total incapabile..Situatii in care doar privirile mai exprima ceva..Cit sa acopere golul comunicarilor..
Am ramas iar singur, ca sa pot privi in toate directiile..Imi place..Parca sint ultimul om de pe planeta..Si singurul ramas sa incheie ciclurile galactice ale generatiilor..Si cel cu cele mai pretioase priviri..Ca in jocul de dinainte al imaginatiilor..
Ma plimb prin aceleasi locuri..Merg in bucle..Ma reintorc la toate originile mele..Ma reintorc in trecuturile inceputurilor ca sa ma mai vad cum eram..Imi e bine..Am acum echilibrul pe care l-am cautat atit de mult..

Frici si scirbe

Am o colectie uriasa de frici..As putea face un muzeu, cu ele..Le-as putea aranja pe categorii, intensitati, culori, etcetc..Nu glumesc deloc..Am trait atit de intens sentimentul asta al fricii, si in atitea feluri, ca le simt de la distantza chiar, cum simte un degustator de vinuri..Ma rog, ma laud..Ca fricile imi apar nelamurit la inceput, asa ca o transpiratie rece pe coloana, dupa care se transforma in frisoane, si dureri de stomac..
Parca nimic nu e mai sinistru ca sentimentul asta ca orice ti se poate intimpla..Cind ti se face parul maciuca, si pielea de gaina si simti valuri de fierbinteli si raceli cum iti circula haotic prin corp..Uhhh..Si toate generate de monstruozitatile pe care ti le pot face babuinii aia reunitzi in haite, impreuna cu hienele..Sinistra privelistea, si peisajul..
La mine a fost o combinatie ciudata, pentru ca inainte de frica a fost scirba..Si frica a urmat doar ca sa-mi arate ca se poate si mai rau..Ce lume..Cita abjectie..Eh, trecem noi si peste toate astea..

Realitati dorite

Esti, uneori, in imaginatia mea..Imi apari simplu, asa, ca sa imi critici gesturi si atitudini, pe care eu le stiu foarte bine..Doar ca sa fii contra mea, si sa-mi spui lucruri pe care le stiam doar in subconstient..Ca sa-mi arati ca nu sint ce cred, si ca e bine sa-mi calc pe mindrie..Bun, fie ca tine..Las de la mine daca imi promiti ca o sa lasi si tu de la tine atunci cind ma doare tare..Doar atunci..Atunci as vrea sa ma incurajezi..Stiu ca nu e usor, dar iti cer o favoare ca raspuns doar, si nu tot timpul..Ca stii ca ma mai apuca si pe mine adversiunile cind imi vad sentimentele calcate in picioare..Si stii ca imi trebuie sa ma refulez, ca altfel explodez,  la nedreptatile astea atit de clare..Bun, si, in schimb, promit, iti dau spatii generoase sa ma critici cind sint fericit..Ca atunci sint linistit, si, orice mi-ai face, as accepta..
Stiu ca esti, si ca ma lauzi cind fac ceva bun, chiar daca, prin cuvinte se intelege altceva..Te simt si eu, chiar daca te ascunzi..Iti vad ochii..Si, cum tu esti sincera, iti intuiesc gindurile adevarate..
Acuma poate si eu sint un personaj in imaginatia ta..Unul care sa se poarte si sa simta asa cum vrei..Poate ca chiar ne iubim, eventual, in imaginatia altcuiva..Si poate chiar sintem fericiti..
E frumos ce putem trai in imaginatie..Pentru ca sint realitati dorite, cumva..

Fantezii

Fanteziile sint si ele, asezate cronologico-valoric, in straturi..Pentru ca la 18 ani visai ceva, la 30 altceva, la 40 altceva, etcetc..Si se reordoneaza toate, odata cu timpul..Se slefuiesc, merg spre substantze mai autentice, si mai datatoare de straluciri luminos-colorate..
La inceput visezi corpuri, cu anatomiile definite de educatie, si experientele virstei..Si, incet, cu virsta, vezi din ce in ce, mai complet, fiintza, in ansamblul ei..Pina cind ajungi la suflet, si spirit..Dar asta cere timp, si elaborari..Si, ce e interesant, desi corpul ramine in fantezii, el devine o forma de expresie a spiritului..Nu mai e acelasi, isi schimba si forma fizica, dar si forma de manifestare..Din cel inert si explicit se transforma intr-o forma miscatoare si artistica, care face un balet pe armonii cosmice..Care devine apoi miscare pura, ca sa se transforme, mai apoi, in stil, si esentze de ginduri-suflet..
Cred ca am ajuns la fanteziile intelegerilor, cele in care imi sincronizez fiintza cu o alta..Si asta chiar daca nu am parcurs total unele trasee, dar am trecut peste ele intr-un fel firesc, sa zic asa..Asta e cea mai de adincime fantezie, pina la urma..Acolo e dorinta adevarata..Chiar daca apar si alte tentatii, ele exista destul de efemer, pina la urma..Si ma gindesc daca nu cumva fantezia asta m-a urmarit dintotdeauna, dar doar ca n-am stiut sa o recunosc..

Body language

Hai sa spunem ca postul asta e pentru 18+, ca are in el unele chestii mai putin ortodoxe (cum se zice), cum am mai scris unele posturi mai demult, dar tot asa, cu atentionari..Bun..

Pe traseul asta al vietii mele am discutat cu persoane feminine, diferite subiecte, de la filosofii, la ginduri, trairi, amintiri, absolut de toate, din cam orice domeniu posibil, si imposibil, totul deschis, cu cartile pe masa, cum se spune..Dar, cind era vorba despre amor, ei, aici era altfel..Reactiile erau  mare parte ipocrite, dupa umila mea parere, pentru ca le simteam in tonul spuselor..Bine, intelegeam, cumva, pentru ca toate aveau la baza "educatia" noastra in stilul epocilor trecute, cele in care era ilegal avortul, iar informatia era cvasi-deloc.. Dar ce mi s-a parut absurd, era ca stilul ala stupido-pudibond de manifestare se continua si in epoca asta a deschiderilor aproape ginecologice, as putea zice..Ma rog, poate si din auto-aparare lucrurile stateau asa.. Si ipocrizia manifestarilor era uriasa, pentru ca simteai ca dincolo de bariera asta a reactiilor de zina pur-virgina cam statea, de multe ori, o perversitate frustrata:)))) Scuze, dar cam asa era realitatea pe care am vazut-o eu..
Chestia e, cred, sa nu ne ascundem dupa degete..Pentru ca toti avem organe genitale atasate, si instincte in creier, ca drivere..Si avem fantezii multe..Sigur, nu le exhibam, ca idiotii, in fata oricui..Dar, uneori, cind vedem ca putem, le mai eliberam, totusi..Bun..
Sa revenim..Am zis de amor..Pentru mine, mare parte din substantza amorului e in jocurile erotice, cele in care se foloseste multa imaginatie.. Na, asta e parerea mea..Nu trageti in pianist:))) Sau in cei cu imaginatie care poate lua si forme artistice:))
E mult de zis..Viata noastra complicata ne-a format intr-un fel anume..Si noi ne manifestam exact asa cum sintem:) Daca nu direct, macar dam de inteles cite ceva, printre rinduri..Adica prin body language..

Esente tari

Turn down the lights, turn down the bed, turn down these voices inside my head..Asa incepe "I can't make you love me", cu turn downs, cu blocari ale efectelor trecutului, pentru un nou inceput..Si toate uitarile astea facute cu ajutorul terapeutului preferat; partenerul de cuplu..
Echilibrele linistite ale sufletelor..Armoniile comunicarilor de tot felul, cind simti cu o nedisimulata fericire ca celalalt te intelege asa bine..Trairile impreuna, care construiesc amintirile..Toate astea sint substanta unei relatii adevarate, si nu aparentele si superficialele acorduri de moment..Ca vorba poetului, ce e val ca valul trece..
E multe de zis, da io le-am sintetizat, ca daca era sa dau exemple puteam sa scriu o carte intreaga:)

Suflet simetric

E frumos conceptul de iubire adevarata, pentru ca e lucrul care te tine in viata activa..Sa stii sigur ca exista pentru tine, si ca o poti avea..Ca poti avea alaturi sufletul care sa te faca intreg..Omul cu care sa imparti tot.. E uimitor, nu?
Ma intreb de multe ori care e adevaratul motiv pentru care sint singur..Probabil pentru ca imi caut un partener cu suflet simetric, si asta e greu de gasit..Cine stie, pentru ca si simetria asta are destui parametri pe care inca nu-i stiu..Desi ar trebui macar sa-i banuiesc, pentru ca, se spune ca iubim asa cum sintem, si eu cred ca ma cunosc suficient..

Iubire improbabila

Sigur, iubirile din filme sint setate la standarde uriase, spre ideale, na, ca in viata n-are cum sa se intimple vreodata asa..Si totusi, povestile alea te pun pe ginduri, si pe visare..
Ma gindeam cum ar fi sa intilnesti omul visurilor tale..Adica cel cu care esti compatibil nu doar in chestiile importante, ci si in detalii..Si cu care sa te completezi aproape perfect..Care sa te simta, si sa-l simti, si cu care poti sa comunici fara cuvinte, doar din gesturi..
Sgur, asta e o poveste cvasi-improbabila, desi, mai stii? Ca miracole cica se mai intimpla..Chiar daca unele iubiri promise sint doar iluzii, speranta ramine..

Reprosuri sugerate

Povestile de amor din filme, fie ca sint, sau nu, cu happy ending, mi se par provocari adresate mie, personal, cu un ton ironic..Ca si cind cineva m-ar privi de sus, si mi-ar spune printre dintzi : uite inca un motiv ca sa vezi ca nu esti bun de nimic..La care as riposta actionind, adica-cautind amoruri..Care, evident, esueaza..
Si povestile de amor din filme sint extraordinare, adica..Au oameni frumosi, sentimente clare, si lucruri atent construite, care sint, evident, ideale, dar, bune ca exemple didactice..
Si toate astea ma fac sa ma simt vinovat, ca de atitea ori cind, in viata, mi se reprosau atitea..

Logica intimplarilor

Ne-am potrivit destinele printre cutele timpului..Ne-am construit viata din adaptari continue la societati mai mult ostile decit prietenoase..Am trecut prin multe..
Multe lucruri imi aduc aminte de perioada aia, a comunishtilor, din care Ro pare sa nu mai iasa..Si ma gindesc ca atunci m-am format, in vremurile alea de iarna sociala continua, singur impotriva tuturor mizeriilor impuse brutal, haotic, si continuu de creaturile alea cu idei cretine si limitate..Sin-gur..Fara absolut nici un fel de sprijin, sau aparare, pentru ca parca toti erau spalati pe creier, si super eficient drogati de propaganda aia incredibil de stupida si ieftina..Si toti erau gata sa-ti ia gitul daca te manifestai diferit de fiinta standard, construita  grobian, asemanator cu imaginile din creierul lor..Ce vina am avut? Adica, de ce a trebuit sa, si sa..
Am multe frici in mine, adunate, asa cum am si multe curajuri..Am adunat si idei, ginduri, o paleta frumos colorata de sentimente..Urile le-am uitat, voit cumva, pentru ca m-ar fi devorat pe dinauntru..Am trait dupa canoanele mele..Nu m-am impus, nu am jignit, si am incercat sa-mi ascund frustrarile si grijile..
Uneori trecutul ne mai viziteaza, ne mai priveste fix, si ne zimbeste enigmatic..Si atunci poate ca intelegem ca viata nu are nici o logica..Si ca toate se intimpla destul de intimplator..