Toate te inconjoara, iti vin imprejur, circular..Asa ca zidurile unor castele ca s-au construit, peste noapte..Ca si cind lumea s-a aparat de tine, sau tu de ea..Totul e separat de tot..Si tu de ceilalti, ca si ceilalti de lume..Ca si cind totul a fost o varianta traita demult, cu scopul de a nu mai sti, nimic, de nimic..
Sintem insingurati, de fapt..Justificat..Elaborati in noi insine, asa..Oameni care nu mai stiu ca au fost, mai demult, fiinte sociale..Fiinte care au uitat cum mai arata privirile, dupa tot timpul asta, plin de singuratati..
Sintem ce am ramas..Cei care au privit la lumi, cu regretul cu care au privit la propriile fiinte..Oamenii transformarilor..Supravietuitorii..Clipele timpului asta, atit de schimbator..
Am, printre regrete, si stralucirile mici ale sperantelor..Mai vad, printre armoniile discrete ale unor treceri neanuntate, variantele vietilor posibile, din noi..Sint si resemnat, si deschis la tot ce, posibil, eventual, va veni..
No comments:
Post a Comment