Am revazut si reascultat citeva melodii cu dl Seicaru, si mi-am reamintit, parca, acele locuri ale marilor intrebari, pe care, demult, incercam sa le formulez..Intrebari care, sublimate, sa dea sens atitor lucruri, care mai importante, care mai putin, atitor raspunsuri care ma inconjurau..Atunci, cind ma mai plimbam pe strazile cu tei, si faleza cu peisaje indepartate..Atunci cind nu stiam nimic, si incercam sa analizez, sa separ, sa ordonez lumea, dupa criterii care, si ele, se construiau singure, incet, incet..
E frumoasa intoarcerea la locurile acelea..Si e si foarte curajoasa, pentru ca te poti vedea cum erai, si cum esti..Dar mai faci exercitiul asta, pentru ca ai experientele explorarilor, si dorinta de a evolua, de a schimba tot, si odata cu asta, si pe tine..
Nimic nu e usor, niciodata..Totul se face cu dureri, cu renuntari, cu opriri, porniri, inghitind in sec, transpirind, cu emotii profunde, cu frici, trecind peste toate relele si bunele care au fost inainte..Bun, fiinta mea cred ca o pot ordona, si o pot face sa ma asculte, si sa ma ajute..Dar ceilalti au fiintele lor destul de rigide, in mare parte, si asta e o mare problema in incercarea de comunicare..In fine, e adevarat ca nu trebuie sa te intelegi cu toti..Poate nici macar cu 1% din ei, sau mai putin..Poate ca si 1 om e ceea ce iti doresti..Acel om, cu acele ginduri si deschideri..Cu care sa reconstruiesti absolut tot..Tot ce au darimat ceilalti..Din ruinele ramase, ca un puzzle, in care piesele au ramas intacte..Incet, cu atentie, si rabdare..
No comments:
Post a Comment