Ne filosofam pe noi insine, ca intr-un exercitiu pe care il facem, cautind, intr-un fel, sa intelegem natura lumii, ca un fel de generalizare a naturii noastre, proprii..
Ne traim, cumva, singuratatea, asa, prin noi insine..Asa cum o fac si toti ceilalti..Ne traim viata printre propriile fiinte, firesc, cumva, ca si cind am sti ca tot adevarul e doar in ce stim, doar noi..Si ne entuziasmam la tot ce ne ofera trairi adevarate, pe care doar noi credem ca le intelegem la adevarata lor valoare..Vibram la tot ce receptam a fi adevarat..Simtim cu sufletul, sperind ca putem transmite, sau primi, la fel..Ne traim sperantele unor comunicari spre, sau dinspre alte suflete..Ne bucuram, sau intristam la unele, sau altele.. Privim iar, si cautam iar, alte priviri..Si cautam sa fim, asa, cum credem ca sintem, printre ce credem ca sint, ceilalti..
Ce ne dorim ne e rareori indeplinit..Si asta e bine, pentru ca ne face sa dorim mai mult, si sa luptam pentru ce credem ca meritam sa ni se intimple..
No comments:
Post a Comment