Dupa toti anii astia de singuratate nici nu as fi avut cum sa cred altceva..Pentru ca nu am fost niciodata vreun autist, oricit mi-as fi dorit..Am stat asa, printre trairile mele, vazind, si gindind, la toate, ca si cind as fi avut norocul sa fiu vreun spirit atemporal, care poate privi in toate directiile, fara regretele muritorilor..
Acuma, parca, nu mai stiu..Si nici nu imi pasa de altceva, decit de amintirile mele..Care, cum au fost..
Momentele ne sint clipe de timp, pierdute in oceanul asta urias al transformarilor cosmice..Traim iluzii, si metamorfoze ale trecerilor fiintelor..Atit..Doar atit..
Mai vad cum e autenticul din prezentul asta..Vad spatiile, si formele..Ca si cind mi-ar fi cit de cit, apropiate.. Apoi ma duc, printre pasi, pe alte drumuri..Ca sa vad iar, alte constructii de pasi, si forme..Si sa ma minunez de lumile noi ale variantelor aparute..Sa le admir, ca si cind..
Uneori mi se pare ca am esuat pe o margine de lume, de la periferia universului, si ca imi mai caut spatiile, ca sa le inteleg sensurile, asa, ca si cind am inteles ce mi-as fi dorit..Alteori simt ca sint exact intre lumile visate, si imi traiesc extazurile, perfect ca in visuri..Sau ma simt ca si cum plutesc printre toate experientele posibile, asa, ca intr-o explorare a propriilor lumi..Ca si cind as fi incercat , ca intelegind cite ceva din toate, sa ma apropii de mine insumi, si de tot ce am insemnat eu, asa, printre tot ce mi-a fost aratat si intimplat..Eu, cu tot, avind imprejurul acoperit de variantele proprii..
Ce miracol, pina la urma..Nu? Ca sa vezi ca toate se supun unei ordini universale, dupa un haos care a acoperit toate lumile..Ce frumos sa te simti ca esti in rezonanta cu armonia asta eterna, pe care o simti la fel, de cind au inceput sa existe toate lumile posibile, sau imaginate..
No comments:
Post a Comment