Recunosc ca imi plac spatiile largi..Cele care merg pina la orizont..Calme, si cu arhitecturi anticipabile.. Cele clare, cu tot ce e accesibil..Spatiile in care imaginatia se poate desfasura in voie, si poate construi orice..
Acuma, in lumea reala, sincer vorbind, ma simt cel mai bine in locuri inguste, ascunse, retrase, acoperite, cumva, oriunde unde pot sa ma simt bine in singuratatile proprii..Si unde sa nu fie nimeni idiot, care sa se holbeze la mine..O, da, am asa o reactie impulsiva la tot ce e impus, stupid, haotic, etc..Cel mai prost ma simt sa fiu nevoit sa conversez cu personaje rigide, si arogante..Bine, acuma, probabil ca orice om normal la cap ar face ca mine..Adica sa il taxeze pe cretin, si sa fie constient de o atitudine fireasca in lumea asta.. Ma rog..
Ce e trist, intr-un fel, e ca am intilnit personaje din astea, stupido-descreierate in unele pozitii cheie din unele companii..Cu care, evident, m-am certat..si, dupa care certuri, evident, a trebuit sa-mi caut alt job.. Na.. Viata e o suma de incercari, pina la urma..Vezi, in orice societate exista tot felul de animale..Totul e sa fii aparat, pina la urma, de valorile autentice..Pentru ca exista un spirit, si o ordine universala, dincolo de toate.. Iar animalele astea depasite de timp oricum vor muri..Si asta o decide timpul, cind, si cum..
No comments:
Post a Comment